duminică, 23 octombrie 2016

Clovnul malefic al lui Stephen King | Poveste de Halloween

Clovnul malefic al lui Stepehen King a făcut furori şi a intrat în domeniul poveştilor clasice horror, de groază, de Halloween, fiind introdus în cultură populară modernă în 1986, odată cu ivirea romanului IT (apărut în româneşte sub titlul Oraşul bântuIT). Povestea clovnului cel rău a căpătat cu repeziciune amploare, inclusiv în filmele de groază şi dat nastere unei adevărate isterii. Multor americani li s-a năzărit că sunt pândiţi sau urmăriţi de clovni răi, malefici, ucigaşi, cu înfăţişări înspăimântătoare. 

Mai mult decât atât, a fost identificată şi o fobie anume, numită în engleză "Coulrophobia," constând din teama exacerbată, bolnăvicioasă, faţă de clovni. Costumele şi machiajele clovnilor tind să exagereze trăsăturile feţei şi ale unor părţi ale corpului, precum gura, nasul, mâinile şi picioarele. Deşi la prima vedere, imaginea unui clovn este din această cauză ilară, comică, deformarea, anormalitatea unui astfel de personaj poate inspira, chiar şi în poveştile de Halloween, îndeosebi unor copii, frică, groază, teroare! 
Clovnul malefic al lui Stephen King | Poveste de Halloween

Cartea IT/ Oraşul bântuit a lui Stephen KIng, din care vă prezint mai jos un fragment relevant, înfricoşător, este, totuşi, o poveste despre prietenie şi magia copilăriei. Romanul se centrează în jurul a şapte personaje- prieteni, care au fost legaţi unul de altul pe vremea când erau copii, de-a lungul unei veri teribile, înspăimântătoare! 27 de ani mai târziu, ei se reunesc pentru a îndeplini o promisiune făcută în acea vară sumbră. 
Răul şi-a făcut sălaş în oraşul lor natal şi, dintr-un motiv neînţeles de nici unul dintre ei, cei şapte amici au fost destinaţi să îi pună capăt. Acest roman al lui Stephen King este unul magic, misterios şi terifiant, având darul de a ţine cu inima la gură cititorii de toate vârstele!

Chiuveta însângerată - Poveste de Halloween

Pentru a înţelege fragmentul de aici, cei care nu au citit cartea IT/Oraşul bântuit, trebuie să fie familiarizaţi cu subiectul său. Bill Denbrough este bolnav la pat din cauza răcelii. Fratele lui mai mic, Georgie, s-a plictisit, după mai multe zile petrecute în casă, din cauza unei ploi, parcă interminabile. El încearcă să facă un vaporaş din hârtie, aşa cum găseşte explicat într-o carte, dar dă greş. Îi cere ajutorul lui Bill, şi este încântat văzând că fratele său mai mare îi încropeşte vaporaşul exact aşa cum este în carte. George îşi pune vaporaşul să navigheze pe o rigolă, pe un canal de scurgere a apei, uitând că acesta ducea către o canalizare de la marginea străzii. Ambarcaţiunea de hârtie ajunge la canalizare şi cade înăuntrul ei. George se apleacă pentru a-şi recupera vaporul şi zăreşte un clovn ţinându-l în mâna...


 Copy Close "Îţi vrei vaporaşul înapoi, Georgie?" l-a întrebat Pennywise. Ïţi spun asta încă o dată pentru că nu pari prea dornic să îl recapeţi." Clovnul purta un costum umflat, lăbărţat, din mătase, cu nasturi portocalii uriaşi. Peste piept îi atârna o cravată strălucitoare, de un albastru electric, iar în mâini avea nişte mănuşi enorme, albe, asemeni celor purtate de Mickey Mouse şi răţoiul Donald.


"Da, desigur," a murmurat George, privind printre şiroaiele ploii.

"Nu vrei şi un balon? Am roşii şi verzi, galbene şi albastre..."

"Baloanele zboară?"

"Zboară?" Rânjetul clovnului s-a lărgit. "Ah, da, cu adevărat! Ele zboară! Şi aici am nişte vată de zahăr..."

ideaplaza.roGeorge a întins mâna.

Legenda lui Chucky, păpuşa blestemată | Poveste adevărată de Halloween

Clovnul l-a prins de braţ.

Şi George a văzut faţa clovnului schimbându-se.

Ceea ce a văzut atunci a fost îndeajuns de înfricoşător pentru a-i face cele mai îngrozitoare fantezii despre lucrul rău din pivniţă să pară vise dulci, frumoase; ceea ce a văzut l-a scos din minţi, dintr-o singură lovitură ce i-a prins inima în gheare.

"Ele zboară," a fredonat creatura din ploaie, cu o voce gâlgâitoare, chicotitoare. I-a ţinut braţul lui George în încleştarea sa viermănoasă şi l-a împins pe băieţel înspre întunericul înspăimântător în care apa se avântă, mugea şi se învolbura, purtând resturile adunate de furtună către mare. George şi-a ridicat gâtul dinspre acea întunecime fatală şi a început să strige în ploaie, să urle iraţional spre cerul albicios de toamnă care se curba deasupra orăşelului Derry în acea zi a anului 1957. Strigătele lui erau ascuţite şi pătrunzătoare şi, peste tot, în susul şi în josul străzii Witcham, oamenii s-au repezit până la ferestre sau pe verande.

"Ele zboară," a mârâit creatură, "ele zboară, Georgie, şi când vei fi aici, jos, cu mine, vei zbura şi tu, de asemeni."

Umărul lui George s-a cufundat prin grătarul canalizării şi Dave Gardener, care nu se dusese în acea zi la jobul său de la The Shoeboat, preferând să rămână acasă din cauza potopului, a zărit doar un băieţel îmbrăcat într-o pelerină galbenă, care ţipa şi se zvârcolea deasupra canalizării, în vreme ce apa mâloasă îi trecea peste faţă, făcând ca ţipetele lui să sune bolborosit.

"Totul de aici, de jos, zboară," a şoptit acea voce chicotitoare, putredă şi, deodată, a fost un sunet pârâitor, unul zvâcnind a agonie, iar George Denbrough nu a mai ştiut nimic.

Mireasa moartă – O poveste de Halloween

Dave Gardener a ajuns cel dintâi acolo şi, deşi a sosit în numai 45 de secunde după primul ţipăt, George Denbrough era deja mort. Gardener l-a apucat de spatele pelerinei, l-a tras în stradă... şi a început să ţipe şi el pe când trupul lui George s-a rostogolit în mâinile sale. Partea stângă a pelerinei lui George era acum de un roşu aprins. Sângele lui se scurgea în şuvoaiele ploii din gaura unde fusese umărul său stâng. Un ciot de os, oribil de strălucitor, se iţea prin îmbrăcămintea sfâşiată.

Ochii băiatului, ce se holbau spre cerul albicios, în vreme ce Dave se îndepărta, clătinându-se pe picioare, către ceilalţi deja alergând de-a valma pe stradă, au început să i se umple cu apa ploii.

Ne intalnim de Halloween!!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu