28 iulie: Sfântul Cuvios Pavel de la Xiropomatu

 Celebrat pe 29 iulie, Sfântul Cuvios Pavel de la Xiropomatu, cu numele lumesc de Procopie, a fost fiul împăratului bizantin Mihail Kuropalatos care, mai târziu, s-a retras de la domnie și a devenit călugăr într-o mănăstire clădită de el. Primind o educație aleasă, Procopie a ajuns să fie unul dintre cei mai învățați oameni din vremea sa. Ale sale lucrări, "Discurs despre intrarea Maicii Domnului  în biserică", "Canonul pentru cei 40 de mucenici", "Canonul pentru Sfânta Cruce", și altele, i-au câștigat un mare renume. 

Însă, Procopie nu a fost interesat de cunoașterea lumească. Și-a schimbat straiul fin cu zdrențe de cerșetor, și a mers la Muntele Athos, la Xiropomatu. Acolo, la ruinile unei vechi mănăstiri fondate de Împărăteasa Pulcheria în onoarea celor 40 de mucenici (9 martie), și-a construit o chilie. A primit tonsura monahală de la un sihastru, cu numele de Pavel.     

                 

Din umilință, Sfântul nu și-a revelat nimănui credința. Faima vieții ascetice a Sfântului Pavel s-a răspândit pe Sfântul Munte. A devenit cunoscut ca Pavel de la Xiropomatu, iar mănăstirea unde s-a dedicat traiului monahal poartă până în prezent numele de Xiropomatu ("râul uscat"). 

În acel timp, a ajuns pe tron împăratul Romanus, o rudă a lui Pavel. Prin întâietatea sa asupra Muntelui Athos, acesta i-a cerut Sfântului să vină la Constantinopol și a pregătit o primire excepțională a acestuia. Umilul Pavel, netrădându-și îndatorirea monahală, a apărut  cu o cruce și cu un strai rupt în mijlocul splendidei curți imperiale. Sfântul Pavel și-a dovedit numele ca unul ales de Dumnezeu, vindecand miraculos grav bolnavul Romanus, punându-și mâna asupra lui. Însă vanitatea vieții de la curte, promisă de recunoscătorul împărat, nu l-a interesat pe Sfânt. El s-a întors la Sfântul Munte, cerând împăratului o singură favoare, cea de a restaura mănăstirea Xiropomatu.

În Sfântul altar al catedralei mănăstirii refăcute a fost pusă o bucată a Sfintei Cruci a Domnului, dată Sfântului Pavel de împăratul Romanus. 

Curând, mănăstirea Xiropomatu s-a umplut de călugări vrând să se pune sub călăuzirea Sfantului ascet, dar Sfântul Pavel a încredințat regulamentul mănăstirii unuia dintre frați și s-a mutat în sălbăticia îndepărtată. Liniștea sa a fost iarăși disturbată de ucenici care nu voiau să-l părăsească. Atunci, Pavel a cerut împăratului să mijlocească pentru a clădi o nouă mănăstire. Astfel, Sfântul a fondat o mănăstire în numele Sfântului Mucenic și Purtător de Victorie Gheorghe. Primul conducător al acesteia a fost însuși Sfântul Pavel.

Fiind vestit dinainte de Domnul despre sfârsitul său apropiat, Sfântul a adunat frații de la mănăstirea Xiropomatu  și cea a Sfântului Gheorghe, și le-a dat instrucțiunile sale finale. A spus, "Speranța mea este Tatăl, refugiul meu este Fiul, protecția mea este Sfântul Duh. O, Sfântă Treime, slavă Ție", și a primit Sfintele Taine ale lui Hristos. 

27 iulie: Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon

Sfântul Pavel a dat îndrumare să i se îngroape corpul pe peninsula Pongosa (opusă față de Sfântul MUnte). Prin voia lui Dumnezeu, corabia ce-l purta într-acolo a fost duă de valuri la țărmul din Constantinopol, unde împăratul și patriarhul au luat, cu pioșenie, trupul Sfântului și l-au amplasat solemn în biserica Hagia Sofia. După cucerirea Constantinopolului de către cruciați, moaștele Sfântului Pavel au fost mutate la Veneția. 

28 iulie: Sfinții Apostoli și Diaconi: Prohor, Nicanor, Timon și Parmena