Hic sunt dracones | Aici sunt dragoni

 "Hic sunt dracones" este o expresie din limba latină având semnificația "Aici sunt dragoni / balauri". De unde provine această expresie? 

Necunoscutul a fascinat și înspăimântat dintotdeauna omenirea. Acesta ne crează un simțământ de nesiguranță și responsabilitate care poate fi atractiv pentru unii, precum clipele de activitate intensă și adrenalină ce pot să fie chiar adictive.     

                                    

De fapt,  "Hic sunt dracones" este un anacronism amintind de practica de a se pune ilustrații ale unor creaturi mitice pe hărți medievale, pentru a indica teritorii neexplorate sau periculoase ca un avertisment pentru călători. 

Expresia își are originea din vremuri când cartografii aveau cunostiințe limitate despre tărâmuri îndepărtate, așa că își marcau hărțile cu ființe mitice precum dragonii sau balaurii pentru a reprezenta potențiale zone neexplorate ori riscante. În prezent, “hic sunt dracones” este utilizată uneori metaforic pentru a denota tărâmuri nesigure sau periculoase, ori pentru a evoca un simțământ al aventurii și explorării. 

Revelarea lumii

Atunci când întreaga suprafață a pământului nu era decât ghicită, breasla cartografilor s-a bucurat de o nemaipomenită splendoare. O disciplină ce oscila între mitologie, geografie și, desigur, trasare a unor teritorii. Multe hărți au fost configurate în moduri diferite față de mediul nostru înconjurător. Ceea ce aveau în comun aceste hărți era o componentă mistică. 

Mitologia ne explică aceste fenomene nu îndejuns de înțelese până astăzi. În acest sens, imaginația a fost un instrument de avertizare asupra pericolelor de a depăși granița dintre cunoscut și necunoscut. În acest mod au apărut hărți fanteziste despre noi teritorii care nu fuseseră explorate. 

În stravechile hărți ale Norvegiei, căpitanii de vase puteau găsi calea înfricoșătoare reprezentând "Maelstrom", descris ca un vârtej uriaș din mijlocul oceanului, ce putea ajunge până la străfundurile acestuia, înghițind orice corabie care îndrăznea să se apropie de puternicii săi curenți. 

Însă, violența marii nu era prezentă numai din cauza agresivității vârtejurilor, ci și a animalelor fantastice din ape care amenințau chiar și mai intens marinarii. Numai în acest mic fragment al hărții mării putea fi văzut Kraken sau șarpele mării cu dimensiuni colosale. 

Miturile despre monștri

Marea nu era, totuși, singurul loc periculos. Au existat numeroase referințe despre sălașuri de pe uscat în care viețuiau dragoni temuți, care obișnuiau să atace negustori și sate din apropierea vizuinilor lor. Descrierea lor a variat în funcție de loc și relația lor cu oamenii. De la dragoni de origine chinezească priviți cu misticism și respect, până la dragoni europeni care terorizau pământurile unor țărani necăjiți. 

Saga dragonilor și alunecărilor de pământ

În anul 2019, Heiser et al. a publicat o analiză cuprinzătoare a unui catalog al evenimentelor ținând de ploi  torențiale din Austria. În plus față de sursele istorice precum cronici, anale și publicații, narațiile gen saga au oferit o perspectivă asupra petrecerii de dezastre naturale. 

În astfel de tradiții este prezentată o interpretare supranaturală a unor evenimente catastrofice, dragonii fiind o temă comună în acestea. Aceste credințe originează din teoriile pseudoștiințifice timpurii din secolul XVI și secolul XVII, în care fosile și oase erau considerate drept dovezi ale existenței dragonilor. 

Bazându-se pe aproape 6800 de povestiri tip saga, cercetătorii au observat corelația dintre dragoni și alunecări de pământ, îndeosebi în Tyrol și Vorarlberg. Dragoni ori ființe aidoma unor balauri au fost corelate frecvent cu dezastre naturale, în special cu cele provocate de torente din munți. Pe lângă dragoni, entități ca vrăjitoare, spirite rătăcitoare sau chiar diavolul au fost crezute a determina alunecări de pământ și inundații. 

Dragonii: Simbol și semnificație