Dafinul: Simbol și semnificație

 Dafinul (în grecește, "daphne", în latină "laurus"), un arbust sau un arbore din regiunea mediteraneană, a fost sacru în cultul zeului solar al lui Apollo. Mitul metamorfozei lui Daphne, nimfa de care era îndrăgostit zeul, în dafin poate explica asocierea lui Apollo cu această plantă. Prin intermediul dafinului Apollo furniza înțelepciune oraculară, curățându-se, totodată, pe el însuși pentru vina de a-i fi ucis pe șarpele Python și pe Oreste (pentru omorârea mamei sale, Clitemnestra). 

Frunzele de dafin erau prețuite, așadar, nu numai pentru proprietățile lor medicinale și gastronomice, ci și pentru capacitatea lor de a purifica dufletul de vină. Dumbrave de dafin înconjurau templele lui Apollo, iar preoteasa prezicătoare Pythia din Delphi mesteca frunze de dafin când se urca pe tripodul pe care primea înțelepciunea lui Apollo.      

                      

Dafinul a fost sacru și pentru Dionysius (împreună cu vița de vie) și, în Roma antică, pentru Jupiter. A ajuns să simbolizeze pacea după înfrângerea unor inamici, notificări proclamând victoria și armele care fuseseră câștigate în bătălie fiind ornate cu ramuri de dafin și amplaste în poala sculpturii lui Jupiter. 

În ritualuri grecești și romane, dafinul avea potențialul de a-i purifica pe cei care vânaseră, care vărsaseră sângele altcuiva și, potrivit unie legende, era singurul arbore plantat pe pământ care nu fusese niciodată lovit de fulger. 

Jertfele urmând a fi arse erau aprinse cu  crengi de dafi, ale căror pocnete în foc erau considerate a fi semne bune. 

Ramuri și cununi de dafin au apărut pe monede și pietre prețioase, ca atribute ale lui Apollo și Jupiter. 

Alegorica zeiță Victoria (la greci, Nike) a fost portretizată de-a lungul secolelor  fiind încoronată ca triumfătoare cu cununi de dafin.  

Frunzele de dafin au fost prețuite s în lumea creștină timpurie, ca simbol al vieții veșnice și reînnoirii aduse de sacrificiul lui Hristos. 

Măslinul: Simbol și semnificație