Superstiții despre salata verde

 Aparent banala salată verde (Lactuca sativa), o plantă legumicolă împrospătătoar a mâncărurilor noastre mai mult sau mai puțin "bogate", este înconjurată de aură de superstiții uneori stranii. 

 

Prima cultivare a salatei verzi a avut loc în Egiptul Antic, cu aproape 5.000 de ani în urmă. Egiptenii au asociat-o cu Min, zeul fertilității, despre care se spunea că îi îndragea foarte mult frunzele și a cărui imagine apare ca un membru reproductiv masculin erect în picturi și în papirusuri.     

    

Salata verde pare să fi fost înzestrată cu proprietăți afrodisiace. Într-un text din  regatul egiptean mijlociu, Min a fost numit "Mărețul dragostei", consumul de salată verde dându-i puterea de a "performa neobosit acte erotice". 

De asemeni, salata verde egipteană era lungă, cu o formă falică, și era plină cu o sevă lăptoasă albă aidoma seminței masculine. Această asociere a reapărut în papirusul Beatty din 1147 î.Hr., în care marele zeu Horus (corelat adeseori cu Min) își lasă sămânța pe o salată verde pe care o oferă dușmanului său principal, Set (zeul deșertului și al haosului) ce ajunge să o mănânce, pierzând astfel o rundă a bătăliei lor pentru supremație. 

Venerată ca o plantă afrodisiacă, egiptenii făceau ulei din semințele sale, un ulei folosit pentru stimularea creșterii părului și, totodată, la gătit și în mumificare. 

Utilizarea medicinală a salatei verzi a fost preluată de romani, care nu o întrebuințau ca afrodisiac, ci că un sedativ mediu, sevit la sfârșitul meselor pentru a induce somnul. 

Numele latinesc al salatei verzi (Lactuca sativa) a derivat din "lact", adică "lapte", întrucât seva sa arăta și mirosea ca și laptele. La fel, în limba română, salată verde poartă și numele de lăptucă. 

În secolul al XIX-lea, seva de salată verde sau "luctarium", cunoscută ca "Opiu de lăptucă" era folosită ca analgezic, precum și ca tratament pentru insomnie, tuse și flatulență, dar și ca galactagon, un stimulent al laptelui de la sân. A fost listată în Farmacopeea din SUA până în 1916. Unele studii recente sugerează că unele varietăți de salată verde (cele mai amare  și cu un conținut mare de sevă) conțin alcaloizi tropanici, ingredientele active din cocaină. 

Tot în secolul al XIX-lea, bărbații englezi care voiau să-și întemeieze o familie,  evitau să mănânce salată verde întrucât, conform unei superstiții, rămâneau astfel sterili, fără posibilitatea de a avea copii!

Poporul Yazidi a avut o interdicție religioasă în privința hrănirii cu salată verde. Acest popor se află în prezent în Irakul de nord, și religia sa misterioasă înglobează elemente ale sufismului, iudaismului, creștinismului și zoroastrismului. O teorie despre această interdicție este că ar fi o amintire a multora masacre comise de otomani împotriva Yazidilor în secolul al XVIII-lea și secolul al XIX-lea, în care mulți localnici au fost omorâți în câmpuri cultivate cu salată verde. 

Superstiţii despre ridichi