Mitul lui Oreste

 În mitologia grecească, Oreste / Orestes a fost prințul care a răzbunat omorârea tatălui său, regele Agamemnon din Micene, ucigându-și propria mamă, Clitemnestra.   Surorile lui Oreste, Ifigenia și Electra, au avut un rol important în această poveste. Un număr de scriitori și artiști antici, inclusiv Eschil și Euripide au fost inspirați de mitul lui Oreste. 

Oreste era încă copil când Agamemnon a plecat să lupte în războiul troian. Pe când regele era departe, Clitemnestra și-a găsit un iubit, Aegisthus (Egist). Ea poate să fi fost condusă spre imoralitate de dorințele sale de a se răzbuna pentru moartea fetei sale. Pentru a obține vânturi favorabile care să-i poată purta flota spre Troia, Agamemnon își sacrificase propria lor fiică, Ifigenia, zeiței Artemis.    

 

Când, la sfârșitul războiului, Agamemnon s-a întors la Micene, a fost asasinat de soția lui și iubitul ei.. Astfel, Aegisthus a ajuns pe tronul său. Electra s-a temut că fratele ei mai mic, Oreste, moștenitorul de drept al tronului, poate fi în pericol, și l-a luat pentru a sta cu regele Strophius din Phocis. Strophius l-a crescut pe Oreste ca pe propriul lui fiu, Pylades, și cei doi băieți au devenit prieteni apropiați. 

Când a crescut, Oreste a mers la Delphi și a întrebat oracolul lui Apollo ce trebuia să facă pentru a răzbuna uciderea tatălui său. Oracolul i-a răspuns că trebuia să-și dea pieirii mama și pe iubitul ei. Așadar, Oreste și Pylades s-au dus la Micene deghizați ca mesageri, și s-au întâlnit cu Electra pentru a plănui asasinatele. Apoi, cu ajutorul Electrei și al lui Pylades, Oreste i-a omorât pe Clitemnestra și Egist, în pofida pledoariei celei dintâi că un fiu nu trebuie să-și ucidă propria mama. 

Există variate versiuni a ceea ce s-a întâmplat după aceea. În unele relatări, Oreste a primit laude pentru răzbunarea tatălui său. În altele, crima matricidului a fost văzută ca un păcat capital ce merită o mare pedeapsa. Astfel, Oreste a fost urmărit de Furii, spirite feminine ale justiției și răzbunării care înnebuneau oamenii. 

În versiunea povești spuse de Eschil, Oreste a căutat refugiu față de Furii la Delphi, locul unde oracolul îi poruncise să răzbune moartea tatălui său. Prin oracol, Apollo l-a instruit pe Oreste să meargă la Atena și să-și prezinte cazul înaintea Areopagului, o străveche curte de justiție a bătrânilor. În timpul judecății ce a urmat, Oreste a primit sprijinul lui Apollo și al zeiței Atena, care au făcut ca votul decisiv să fie în favoarea lui. 

Într-o altă varianta a mitului, cea a lui Euripide, verdictul Areopagului nu a îmblânzit Furiile. Apollo i-a spus lui Oreste putea pune capăt chinurilor sale dacă se ducea la Tauris, un tărâm al unor barbari periculoși, de unde trebuia să recupereze o statuie sacră a zeiței Artemis. Oreste și Pylades au călătorit la Tauris, dar au fost capturați de barbari. Au fost aduși în fața înaltei preotese, care s-a întâmplat să fie sora lui Oreste, Ifigenia. Aceasta fusese salvată de la sacrificiu de Aulis, înaintea războiului troian. Ifigenia i-a ajutat pe Oreste și Pylades să scape cu statuia și a revenit împreună cu ei în Grecia. După aceea, Oreste a devenit conducător peste Micene și Argos. În cele din urmă, s-a căsătorit cu Hermione, fiica lui Menelaus și a Elenei din Troia. 

Mitul lui Agamemnon