Mitul despre Satana

 Religia creștină, cea evreiască și cea islamică sunt credințe monoteiste, în care este venerat un singur Dumnezeu. Dumnezeu are, însă, în toate, un adversat puternic, cunoscut ca Satana sau Diavolul. Rolul Satanei s-a schimbat de-a lungul timpului, pe măsură ce cele trei religii s-au dezvoltat.   

                     

La început, el a fost o creatură sub controlul lui Dumnezeu, cu menirea de a pune la încercare credința oamenilor. Apoi, Satana a ajuns să fie văzut ca prințul întunericului, conducător al spiritelor rele, inamic atât al lui Dumnezeu, cât și al omenirii, și o sursă de înșelătorie și păcat. 

De la Adversar la Diavol

Numele Satana provine din cuvântul ebraic însemnând "adversar". A apărut mai întâi în Biblia și literatura evreiască sau în Vechiul Testament. În Cartea lui Iov, Dumnezeu îi permite acestui adversar (numit uneori Samael de către evrei) să adune necazuri asupra lui Iov pentru a se vedea dacă acesta se va întoarce împotriva lui Dumnezeu. Iudaismul a fost influențat de religia dualistă persană în care binele și răul se luptă unul cu celălalt pentru controlul universului și pentru puterea asupra inimilor și minților omenești. Satana evreiesc a preluat unele caracteristici ale lui Ahriman, zeul persan al răului și conducătorul demonilor. 

După anii 300 î.Hr., Satana a ajuns să fie văzut ca dușmanul lui Dumnezeu, sursa și centrul tot răului din lume. Șarpele care i-a ispitit pe Adam și Eva în Geneza, prima carte a Bibliei, a fost identificat cu Satana. De atunci, artiștii și scriitorii l-au portretizat frecvent pe Satana ca un șarpe sau un dragon, ori ca o monstruoasă combinație dintre un om și un dragon. Cu timpul, odată ce au fost scrise cărțile Bibliei cunoscute ca Noul Testament, rolul Satanei ca Diavolul a fost bine stabilit printre creștini. 

Mitul îngerul căzut

Tradițiile evreiești și creștine oferă explicații similare despre originea Diavolului. Întrucât Dumnezeu nu ar fi putut crea o ființă de rău pur, Satana a fost originar un arhanghel, una dintre cele mai divine și mai binecuvântate creații dumnezeiești. Numele său a fost Samael dar, mai des, Lucifer, un înger strălucitor numit fiul dimineții.    

În unele relatări, se spune că Dumnezeu l-a alungat pe Lucifer din ceruri deoarece acesta nu îl onora pe Adam, primul om creat de Dumnezeu. Când invidiosul arhanghel a refuzat să recunoască "un lucru umil facat din țărână", Dumnezeu i-a pedepsit mândria aruncându-l în iad. Acolo, ca Satana, arhanghelul căzut a condus un regat de diavoli, foști îngeri care fuseseră și ei azvârliți în infern. 

În tradiția islamică, Satana este cunoscut ca Shaytan sau Iblis. Asemeni Satanei evreiești și celei creștine, el este un înger căzut care a fost astfel pedepsit. 

În numeroase legende, Satana este înfățișat drept conducătorul spiritelor rele și sursa tuturor păcatelor, pentru că refuzase să se plece înaintea lui Adam. Alah, totuși, i-ar fi îngăduit să ispitească oamenii pentru a le pune la încercare credința. 

În alte versiuni ale poveștii, se zice că arhanghelul a fost aruncat din ceruri din cauza orgoliului său, îndrăznind să se întreacă în slavă cu Dumnezeu. Potrivit unui mit evreiesc, în cea de-a treia zi a creației, Lucifer ar fi mers în Grădina din Eden acoperit cu bijuterii sclipitoare montate în aur. Devenise atât de plin de mândrie încât a plănuit să se înalte deasupra cerurilor și să fie egalul lui Dumnezeu. Totuși, Dumnezeu, l-a aruncat în jos pe Satana, iar gloria lui s-a transformat în întunecime și cenușă. Cartea lui Isaia din Vechiul Testament descrie căderea arhanghelului:

"Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!

Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridică scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănopţii; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.’ Dar ai fost aruncat în Locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului!"

Legende creștine îl înfățișează adeseori pe Satana ca un ispititor care atentează să ademenească creștinii să își abandoneze credința. Povești precum legenda lui Faust arată oameni făcând târguri cu Diavolul. Aceștia, în general, își dau sufletele (de care el este mereu înfometat) în schimbul unor daruri ca averea, dragostea sau puterea. Astfel de târguri sfârșesc în teroare și disperare, în caz că Dumnezeu nu face ceva pentru a salva sufletele nenorociților păcătoși din mâinile Satanei. 

Cum să îți vinzi sufletul diavolului