2 Iulie: Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în biserica Vlaherne

 În timpul domniei împăratului bizantin Leon cel Mare (457-474), frații Galbius și Candidus, asociați ai împăratului, au plecat din Constantinopol spre Palestina pentru a venera locurile sfinte. Într-o mică așezare din apropiere de Nazaret, au stat în casa unei bătrâne femei evreice. Acolo, au observat o încăpere în care erau multe felinare aprinse, se ardea tămâie și se adunau oameni bolnavi. 

Când și-au întrebat gazdă ce conținea acea odaie, pioasa femeie nu a vrut să le dea vreun răspuns multă vreme. După numeroase insistențe, ea le-a spus că avea un obiect sacru foarte prețios: Veșmântul Maicii Domnului, care făcea multe minuni și vindecări. Înaintea Adormirii Sale, Maica Domnului lăsase moștenire unul din veșmintele ei unei pioase fete evreice, o strămoașă a bătrânei, instruind-o să-l lase altei fecioare după moartea acesteia. Astfel, Veșmântul Maicii Domnului fusese păstrat în familia gazdei de la o generație la alta.     

                               

Cufărul încrustat cu bijuterii conținând sfântul Veșmânt a fost mutat la Constantinopol. Sfântul Ghenadie, patriarhul Constantinopolului (31 august) și împăratul Leon au aflat de comoara sfântă, s-au convins de starea bună a sfântului Veșmânt și i-au certificat autenticitatea. La Vlaherne, în apropiere de coasta mării, a fost construită o nouă biserică în onoarea Maicii Domnului. Pe 2 iunie 458, Sfântul Ghenadie a transferat, cu solemnitatea cuvenită, sfântul Veșmânt în biserica Vlaherne, amplasând-o într-un nou relicvar.  

2 iulie: Sfântul Ierarh Ioan Maximovici

După aceea, au fost puse în relicvar, alături de Veșmânt, maforionul Maicii Domnului și o parte a centurii sale. 

Mai mult de o dată, în decursul invaziei inamicilor, Sfânta Maică a Domnului a salvat orașul căruia îi dăduse sfântul Său Veșmânt. Acest lucru s-a petrecut în timpul unui asediu al avarilor din 626, al persanilor în 677 și al arabilor în 717. 

2 iulie: Sfântul Ierarh Iuvenalie, Patriarhul Ierusalimului