16 august: Aducerea Sfintei Mahrame a Domnului din Edesa la Constantinopol

   Comemorată anual pe 16 august, Aducerea Sfintei Mahrame a Domnului din Edesa la Constantinopol  s-a petrecut în anul 944. Eusebiu, în a sa "Istorie a bisericii" (1:13) a relatat că atunci când Mântuitorul propăvăduia, conducătorul din Edesa era Abgar. Acesta a fost atacat de lepră pe tot corpul său. Vești despre marile minuni înfăptuite de Domnul se răspândiseră în toată Siria (Matei 4:24), ajungând chiar și la Abgar. Abgar, fără să-l fi văzut pe Mântuitor, a crezut în El ca Fiu al lui Dumnezeu. I-a scris lui Iisus o scrisoare prin care îl ruga să vină și să-l tămăduiască. Odată cu scrisoarea, l-a trimis pe propriul său pictor de portrete Anania din Palestina, însărcinandu-l să facă o pictură a Învățătorului Divin. 

Când Anania a sosit la Ierusalim, l-a văzut pe Domnul înconjurat de numeroși oameni. Nu a putut ajunge la El din cauza marii mulțimi care venise pentru a-l asculta pe Mântuitor. De aceea, a stat pe o stâncă înaltă și a încercat să facă portretul lui Hristos de departe, însă nu a avut succes. Apoi, Mântuitorul l-a zărit, l-a chemat pe nume și i-a dat o scurtă epistolă pentru Abgar în care-l lăuda pe conducător pentru credința sa. De asemeni, a promis să-și trimită un ucenic pentru a-l vindeca de lepră și a-l îndruma către mântuire.         

                    

16 august: Aducerea Sfintei Mahrame a Domnului din Edesa la Constantinopol  

După aceea, Domnul a cerut să i se aducă niște apă și o pânză. Și-a spălat fața, și-a uscat-o cu pânza și fața Lui Divină a fost imprimată pe aceasta. Anania a dus pânza și epistola Mântuitorului la Edesa. Cu respect, Abgar și-a presat-o  de propria sa față și a căpătat o vindecare parțială. Numai o mică urmă din afecțiunea sa a rămas până la sosirea ucenicului făgăduit de Domnul. Acesta a fost Sfântul Tadeu, unul dintre cei 12 Apostoli (21 august), care a propăvăduit Evanghelia și a botezat pe Abgar și toți locuitorii din Edesa. Abgar a atașat Sfânta Mahramă de o placă și a amplasat-o într-o ramă de aur împodobită cu perle. Apoi, a pus-o într-o nișă de deasupra porților orașului. Deasupra acesteia a înscris cuvintele, "O Dumnezeule Hristos, fa ca nimeni care speră în Tine să nu fie făcut de rușine."

Timp de mulți ani, orășenii au avut obiceiul pios de a se pleca înaintea Mahramei ori de câte ori treceau prin porți. Mai târziu, nepotul lui Abgar, care conducea Edesa, a picat în idolatrie, și a decis să dea jos Mahrama de pe zidul orașului și să o înlocuiască cu un idol. Într-o viziune, Domnul i-a poruncit episcopului Edesei să ascundă Mahrama Sa. Episcopul a venit noaptea cu clerul său, a aprins o lampa în fața Mahramei, a pus o placă ceramică înaintea acesteia pentru a o proteja, și apoi a închis nișa cu cărămizi. 

Odată cu trecerea vremii, oamenii au uitat de Mahramă. Însă, în anul 545, când împăratul persan Chozroes a asediat Edesa și orașul părea să fie cucerit, Sfântul Teotokos i-a apărut episcopului Eusebiu și i-a poruncit să scoată Mahrama din nișa zidită, spunându-i că va salva orașul de dușman. Când a deschis nișa, episcopul a găsit Sfânta Mahramă și lampa încă arzând, precum și o copie exactă a mahramei pe placa care o proteja. 

Persanii au aprins un foc mare în afara zidurilor orașului. Episcopul Eusebiu a purtat Mahrama în jurul zidurilor Edesei, și un vânt violent a întors flăcările către persani. Înfrântă, armata persană s-a retras. 

În anul 630, arabii au cucerit Edesa, dar nu au putut opri venerarea Sfintei Mahrame, a cărei faimă se răspândise în întregul Orient. În anul 944, împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul  (912-959) a vrut să mute Mahrama la Constantinopol, așa că plătit o răscumpărare pentru aceasta emirului orașului. Cu mare respect, clerul a dus Sfânta Mahramă și scrisoarea scrisă de Domnul la Constantinopol. 

Pe 16 august, Mahrama Mântuitorului a fost amplasată în biserica Sfântului Theotokos. Acolo au apărut mai multe tradiții legate de aceasta. Potrivit uneia, Cruciații au furat-o în cursul ocupației lor a Constantinopolului, însă nava pe care fusese luat obiectul sacru a pierit în apele din marea Marmara. 

Conform altei tradiții, a fost transportată, în 1362, la Genova, unde ar fi păstrată într-o mănăstire dedicată Apostolului Bartolomeu. Se știe că această Icoană nefăcută de mâini omenești, a scos la iveală numeroase copii ale acesteia. 

În timpul ereziei iconoclaste, mulți apărători ai Sfintelor Icoane și-au vărsat sângele pentru acestea. 

Simbolurile lui Iisus Hristos