Ingerii printre noi | O poveste cu talc

Cu picioarele goale si murdare, asezata pe pamantul reavan, fetita privea cu o oarecare curiozitate perindarea nesfarsita si indiferenta a oamenilor. Nu facea nici o tentativa, cat de mica de a le vorbi. Nu scotea nici un cuvant niciodata. Oamenii preocupati de treburile lor treceau pe langa ea fara a-i arunca vreo privire sau a se opri in dreptul ei.

Poveste talc
Ingerii printre noi
A doua zi mi-am facut din nou drum prin parc, curioasa sa vad daca fetita mai era acolo. Statea in exact acelasi loc, la fel de singuratica. O tristete nemarginita razbatea prin ochii ei albastri. Fara a mai sta pe ganduri, m-am indreptat catre ea. La urma urmei, un parc nu este cel mai indicat loc pentru un copil singur ... In timp ce ma apropiam de fetita, am observat o umflatura ciudata, care ii ridica usor la spate rochita. M-am gandit ca poate din acest motiv oamenii o ocoleau, fara a face cel mai mic gest de a o ajuta. Atunci cand am ajuns chiar in fata ei, fetita si-a coborat privirea, evitand privirea mea staruitoare. Acum puteam vedea clar forma spatelui sau. Intre coaste i se inalta o cocoasa grotesca, de mari dimensiuni. I-am zambit fetei, incercand astfel sa-i dau de inteles ca totul era in regula, ca eram acolo pentru a-i vorbi si a-i da o mana de ajutor.

M-am asezat langa ea si am incercat sa sparg gheata cu un simplu si anodin "Buna ziua." Luata prin surprindere, fetita a baguit un "Buna" usor rarait, dupa care m-a privit indelung in ochi. I-am suras din nou, iar ea mi-a raspuns cu un zambet timid. Am stat de vorba pana cand, pe nesimtite, s-a lasat intunericul, iar parcul a devenit pustiu. Am intrebat-o de ce era atat de trista. Fetita s-a uitat la mine cu o expresie melancolica si mi-a zis:"Pentru ca sunt diferita.." Am confirmat imediat, " Da, esti altfel," si i-am zambit. Fata i s-a innegurat parca si mai mult in timp ce imi raspundea: "Stiu asta."
"Fata mica," i-am zis, "atat de draguta si de inocenta, imi aduci aminte de un inger." Ea s-a uitat la mine si mi-a suras, apoi s-a ridicat usor pe picioare si mi-a spus "Intr-adevar?" "Da, micuta domnisoara, esti asemeni unui inger pazitor, trimis sa vegheze asupra trecatorilor din acest parc".

Fetita a dat afirmativ din cap si mi-a aruncat un nou zambet, dupa care si-a deschis larg aripile stranse pana atunci intr-o falsa cocoasa si, cu o sclipire sagalnica in ochi, mi s-a adresat:"Da, ai dreptate. Sunt ingerul tau pazitor."
Am amutit, incapabila sa fac macar cel mai mic gest, convinsa ca am vedenii.
Ea a continuat sa imi vorbeasca: " Intrucat, in cele din urma, ai reusit sa te gandesti si la altcineva in afara de tine insuti, inseamna ca treaba mea pe pamant s-a terminat".
Am sarit si eu in picioare si am exclamat, cu o voce poate prea stridenta: "Asteapta putin! De ce nici unul dintre trecatori nu s-a oprit din drum pentru a ajuta un inger?" Ea clopotit din glas, amuzata: "Tu ai fost singura care ma putea vedea si ai crezut in mine in adancul inimii tale."
Apoi, usor, fara cel mai mic fosnet, si-a luat zborul si s-a pierdut in ceruri.

De atunci, viata mea a devenit cu totul alta. Daca iti trece prin minte vreodata ca esti singur pe lume, ca nu te ai decat pe tine insuti si ca nimeni nu este alaturi, aminteste-ti ca ingerul tau pazitor este pe aproape, veghiind mereu asupra ta.




Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:

Lucrurile nu sunt intotdeuna asa cum par | O poveste cu talc

Ingerii zodiilor | Care este ingerul tau pazitor ?

Sa mori ca un inger | O poveste cu talc
Ingerii printre noi | O poveste cu talc Ingerii printre noi | O poveste cu talc Reviewed by Diana Popescu on noiembrie 14, 2010 Rating: 5

4 comentarii:

  1. Foarte frumos... mulţumesc mult. Dumnezeu să te binecuvânteze ! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce cuvinte frumoase... ma bucur ca am descoperit acest blog !

    RăspundețiȘtergere
  3. frumos , emotionant. multumesc

    RăspundețiȘtergere
  4. Sublim! Orice comentariu nu poate decat sa strice magia si talcul frumoasei povesti! Multumesc pentru postare!

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.