Despre onestitate | Poveste cu tâlc

Se spune că, într-o zi, Frederic cel Mare, regele Prusiei, a vizitat o închisoare şi a vorbit cu fiecare din cei întemniţaţi acolo. Cu toţi i-au vorbit despre nevinovăţia lor, despre nedreptatea ori ghinionul care îi lovise, despre soarta lor cruntă. În cele din urmă, regele s-a oprit în dreptul celulei unui condamnat care se cufundase în tăcere.

"Ei bine," a remarcat Frederic, "presupun că şi tu eşti o victimă nevinovată, nu-i aşa?"

"Nu, Înălţimea ta, nu sunt," i-a răspuns omul. "Sunt vinovat şi îmi merit pedeapsa."

Întorcându-se către gardienii închisorii, regele le-a poruncit: "Eliberaţi-l de îndată pe ticălosul ăsta, înainte să corupă toţi ceilalţi oameni cinstiţi şi nevinovaţi de aici!"

"Onestitatea este cel dintâi capitol al cărţii înţelepciunii."
Thomas Jefferson


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Oamenii apatici | O poveste cu tâlc 

Secretul fericirii

Fereşte-te de diavol ! | O poveste cu tâlc