Superstiții despre cimitire și morminte


Chiar dacă au legături cu cultul morților, cimitirele și mormintele rămân frecvent asociate și cu ghinionul, piaza rea, semne rele în majoritatea superstițiilor și tradițiilor lumii. Moartea, oamenii decedați continuă să ne fascineze, să ne atragă și, totodată, să ne înspăimânte din cauza misterului din preajma lor.

Superstiții si traditii despre cimitire și morminte

În creștinism, există tradiția ca trupurile celor morți să fie puse în groapă cu picioarele către răsărit și capul către apus, astfel încât sufletele lor să nu se se piardă, să nu se rătăcească în Ziua Judecății de Apoi.

Mormintele înăuntrul cărora s-a amplasat un coșciug rămase deschise, neacoperite cu pământ peste noapte sunt de rău augur, fiindcă înlesnesc, se spune, moartea curândă a cuiva din familia celui decedat. Potrivit unor supersitiții occidentale, acest lucru este preponderent în nopțile dinspre sâmbătă către duminică! De altfel, cea mai nepotrivită zi de de înmormântare din săptămâna era cea de sâmbătă. În pofida acestui lucru, în Chatam, Anglia, un mormânt săpat vinerea prevestea moartea unei rude apropiate celui decedat de-a lungul unui an.

Se zice că este inauspicios pentru o familie ca ploaia să cadă peste mormântul deschis al unui membru al acesteia. Unii erau de părere că, în acest caz, sufletul celui mort urma să meargă în iad sau ca o rudă a sa să moară în decurs de un an. Pe de altă parte, în tradițiile europene, există zicala "Binecuvântat este mortul peste care se așterne ploaia". Se credea că este cu noroc ca cel mort să fie udat de ploaie în vreme ce era dus de acasă către cimitir.

Părăsirea unui mormânt înainte ca groparii să coboare coșciugul în el, însemna că, peste puțin timp, altcineva apropiat urma să piară. Se recomanda ca uneltele folosite pentru săparea gropii (lopeți, sape, hârlețe) să fie lăsate în preajma acesteia cel puțin o zi. Un mormânt trebuia să fie neapărat săpat numai în dimineața din ziua înmormântării, și nu mai devreme, că nu cumva intreagă familie a decedatului să-și găsească loc în el.

Persoana care ieșea prima din cimitir după o îngropăciune era urmărită de ghinion. Dacă era femeie, o femeie cu care era înrudită era sortită morții. Dacă era bărbat, un alt bărbat avea să-și dea degrabă ultima suflare!

Nu era indicat ca cei morți să fie îngropați cu bijuteriile lor, ca nu cumva piază rea să le pândească familia.

În Jamaica, un pom de păr plantat pe un mormânt împiedica sufletul celui din el să iasă de acolo și să le facă rău celor în viață.

În eventualitatea că cineva îndrăznea să ia florile de pe un mormânt proaspăt, risca să fie bântuit de sufletul celui aflat în el. De altfel, florile luate cu tot cu rădăcină de pe un loc de ingropăciune, nu se dezvoltau, ci se ofileau degrabă.

Dacă persoana înmormântată dusese o viață bună, cinstită, creștinească, mormântul ei urma să se acopere de la sine cu flori.

În Belgia, se zicea că atâta vreme cât florile plantate pe un mormânt proaspăt rămâneau înflorite, tot atât timp îi lua sufletului celui mort să stea în purgatoriu.

La o înmormântare, toți cei aflați în jurul gropii, trebuie să arunce în ea câte un bulgăre de pământ, astfel încât cel decedat să-și afle liniștea. Dacă cineva mort avea ceva împotriva ta, îți purta cumva pică, ți se sugera să arunci în groapă nu pământ, ci o mână de nisip.

Pentru a împiedica ca un mormânt să fie profanat, pângărit, se așeza o jartieră purtată de cel decedat în timpul viețîi în partea dreaptă a sicriului.

Un trandafir aruncat în groapa cuiva, la înmormântare, asigura descompunerea rapidă a trupului acestuia!

Superstițiile românilor despre băutură

Dacă un mormânt se surpa de la sine, era un semn rău.

La ruși, se obișnuia să se pună o scară în groapă înainte de înmormântare, astfel încât sufletul celui mort să poată urca către rai. Tot la ei, pentru a se pune capăt unei secete se smulgea crucea de la mormântul unui sinucigaș.

Un porumbel zărit deasupra unui mormânt recent este un semn bun, ce semnalează că sufletul celui mort va fi condus către rai.

Ca să nu atragi moartea către tine era musai să nu vizitezi un cimitir noaptea și să nu pășești, calci ziua peste un mormânt (inclusiv ca să nu-ți moară bunica). Dacă o femeie însărcinată făcea asta, era condamnată să nască un copil cu gleznele picioarelor deformate, orientate înspre afară ori înlăuntru. Moldovenii erau și mai drastici în această privință, având credință că fătul femeii nu va supraviețui!

Cineva care avea temeritatea să doarmă totuși peste un mormânt abia făcut, avea șansă sa capete puteri oculte, o înțelepciune adâncă.

Dacă aveai nesăbuința să arăți cu degetul spre un mormânt, atrageai morții atenția asupra ta, iar dacă flueirai într-un cimitir, nu făceai decât să-l chemi pe diavol la tine!

În caz că ești pasionat de epitafuri, și ai de gând să le aduni, înscrii pe pietrele funerare dintr-un cimitir, este posibil să-ți pierzi vederea, să orbești!

Era de rău pentru familie ca cineva din ea să fie primul înmormântat într-un cimitir. De aceea, în cimitirele noi era îngropat adeseori mai întâi un animal sau un vagabond.

Dacă sicriul aluneca din chingi, funii, pe când era lăsat în mormânt, se vestea o altă moarte, nu peste multă vreme, iar dacă acesta nu intra ușor în groapă era un semn că diavolul nu și-l dorea pe cel decedat!

Ca să țină departe demonii, spiritele rele de un mormânt, nativii americani din tribul Klamath vegheau ca un foc să ardă continuu trei zile lângă el, iar cei din tribul Winnebago tăiau iarba de pe mormânt în forma unui cerc. În Madagascar, în același scop, se amplasa pe un țăruș înfipt la capul mormântului craniul unei vite.

Superstiții românești despre morminte și cimitire


Potrivit folcloristului George Ioneanu, "Omul dacă moare, sufletul lui umblă timp de șase săptămâni pe unde a umblat trupul, apoi vine la mormânt, își adună tot ce i s-a dat până atunci de pomană, se suie pe cruce, apoi se înalță la cer. Dacă n-are cruce, șade pe mormânt până i se pune cruce, apoi se înalță."

Dacă ai condus pe cineva decedat până la mormânt, este bine, ca atunci când ajungi acasă, să te purifici spălandu-te cu apă pe mâini, stropindu-te cu ea și sărind apoi peste un foc.

La români, atunci când murea un copil, părinții nu îl petreceau până la cimitir, astfel încât ceilalți copii ai lor să rămână în viață.


În sicriul unui mort se făceau în ambele laturi câte o fereastră, pentru ca acesta să poată răsufla, să-i zărească pe oamenii care îl conduceau până la mormânt și să-și ia de la ei ziua bună.

După ce un om era îngropat, era indicat să se treacă peste mormântul său o oaie ori un miel cu blana impregnată cu apă, astfel încât acea apă să stingă focul iadului ce ar putea arde peste cel decedat.

În zona Tecuciului, se spunea că atunci când dădeai peste o groapă, un mormânt, nu era bine să încerci să descoperi ce-i înăuntru, căci nu era lucru curat și puteai astfel să mori pe loc!

În Bucovina, jelitul celui mort trebuia să se facă cu măsură, întrucât lacrimile picate pe obrazul său îl frigeau ca "o apă clocotitoare" și îi înecau sufletul!

În Suceava, trecătorii aruncau peste mormântul unui spânzurat rămurele, crenguțe, vreascuri, cărora mai târziu li se dădea foc, ele reprezentând lumânarea acestuia.

Visele despre morți în superstițiile românești

Un sicriu mai lung decât cel decedat vestea că în locul din el rămas gol își vor găși culcuș curând și alte neamuri ale sale!

Când se tămâia un mort la mormânt, nu era bine să cadă cărbune peste acesta, ca nu cumva să i se îngreuneze sufletul.

În Luncușoara, erai sfătuit să nu umbli printre morminte îndeosebi în nopțile de marți și sâmbătă, deoarece atunci strigoii ies din ele. Pentru a-i ține deoparte, trebuia să îți faci cruce și să te rogi lui Dumnezeu. În Teleorman, pentru ca strigoii să nu iasă noaptea din morminte, li se puneau pietre și o undrea (andrea) pe buric. La olteni, se zicea că peste mormântul unui strigoi nu au cum să trecă vreun gânsac ori vreun armăsar negru.

Dacă îți murea cineva din familie, ca să-l dai iute uitării, trebuia să te uiți printr-o sită spre mormântul acestuia sau ca cineva să-ți arunce pe spate țărână de la groapa lui.

Dacă te mușca un țânțar pe un mormânt, de ziua Sfântului Gheorghe, erai sortit să mori degrabă.

Etnologul Tudor Pamfile consemna că "Strigoii morți ies din morminte la Sfântul Andrei, se întâlnesc la un loc cu strigoii vii, adică cu strigoii oameni și se bat cu corciovele până cântă cocoșii."

De Sfântul Dumitru, se spunea că morții ies din morminte, se transformă în strigoi, vârcolaci sau muroni, și-i îi supără pe cei vii.

Surse:
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans: Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences of the World
- Richard Webster: The Encyclopedia of Superstitions
- William Carroll: Superstitions: 10,000 You Really Need
- Diagram Group: The Little Giant Encyclopedia of Superstitions
- Artur Gorovei: Credinți și superstiții ale poporului român

Superstiții despre cimitire și morminte Superstiții despre cimitire și morminte Reviewed by Diana Popescu on iunie 02, 2018 Rating: 5

Un comentariu:

  1. Mai bine era daca nu le stiam :D... Mi sa cam ridicat parul pe mine :D

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.