Iliada lui Homer | Rezumat si analiză

 Iliada, un poem epic atribuit lui Homer, povestește despre unele din cele mai semnificative evenimente din ultimele săptămâni ale războiului troian, al asediului de către greci a orașului Troia. Scrisă la mijlocul secolului al VIII-lea î.Hr., Iliada este considerată cea mai timpurie lucrare din intreagă tradiție literară occidentală și una dintre cele mai îndrăgite povești din toate timpurile.


Prin portretizarea războiului troian, a scenelor bătăliilor sângeroase, a mâniei lui Ahile și a intervenției constante a zeilor, poemul explorează teme ale gloriei, furiei, sosirii acasă și destinului. Mai mult decât atât, epopeea homerică a furnizat subiecte multor scriitori mai târzii, greci, romani și renascentiști. 


Rezumatul Iliadei


Intriga din Iliada începe după trecerea a aproape zece ani de asediu al Troiei de către forțele grecești, conduse de Agamemnon, regele din Micene. Agamemnon este antrenat într-o dispută de înapoiere sau nu a prizonierei sale troiene, Chryseis, tatălui ei, preot al lui Apollo. El câștigă în această dispută, refuză să o elibereze și amenință să ceară o răscumpărare pentru ea tatălui său. Chryseis se roagă lui Apollo să-i dea ajutor, așa că zeul, ofensat, trimite peste tabăra grecească o epidemie de ciumă.    


Iliada lui Homer | Rezumat si analiză

La ordinele eroului războinici Ahile, soldații greci îl forțează pe Agamemnon să o înapoieze pe Chryseis și pune capăt molimei. Însă, când Agamemnon este de acord, în cele din urmă, fără tragere de inimă, să o elibereze, o ia în schimb pe Briseis, concubina pradă de război a lui însuși Ahile. Simțindu-se dezonorat, plin de mânie, Ahile își retrage luptătorii săi mirmidonieini din războiul troian. 


Pentru a pune la încercare loialitatea grecilor rămași, Agamemnon pretinde că le poruncește să abandoneze războiul, dar Odiseu îi încurajează să continue lupta. În decursul unui scurt armistițiu al ostilităților dintre trupele troiene și cele grecești, Paris și Menelau se înfruntă de unii singuri pentru Elena, în timp ce rege troian, Priam, privește confruntarea lor de pe zidurile orașului său. În ciuda intervenției Afroditei de partea chipeșului Paris, Menelau învinge. După terminarea luptei, zeița Atena, care-i favorizează pe greci, îi provoacă pe troieni să încalce armistițiul, așa că începe o altă bătălie.


De-a lungul acesteia, eroul grec Diomede, întărit de Atena, îi spulberă pe troienii dinaintea lui. Oricum, în aroganța și setea sa oarbă de sânge, o rănește pe Afrodita. Între timp, în castelul troian, în pofida împotrivirii soției lui, Andromaca, Hector, eroul troian fiu al lui Priam, îl provoacă pe eroul grec Ajax la o luptă în doi și este aproape înfrânt de acesta. Printre toate astea, în fundal, diverși zei și zeițe (în special Hera, Atena, Apollo și Poseidon) continuă să se certe, să manipuleze și să intervină în război, în ciuda poruncilor lui Aeus de a nu face așa ceva.


Încăpățânat, Ahile refuză să dea ascultare cererilor de ajutor ale lui Agamemnon, Odiseu, Ajax, Pheonix, respingând onorurile și bogățiile ce-i sunt dăruite, inclusiv oferta lui Agamemnon de a i-o da înapoi pe Briseis. Între timp, Diomede și Odiseu se furișează în tabăra troiană, unde fac ravagii. Dar, cu Ahile și soldații săi în afara bătăliei, norocul pare să înceapă să se întoarcă în favoarea troienilor. Agamemnon este rănit în bătălie și, în ciuda eforturilor lui Ajax, Hector pătrunde în tabăra fortificată a grecilor, rănindu-i pe Odiseu și Diomede, și amenință să incendieze corăbiile grecești.


Încercând să îndrepte situația, Patrocle își convinge prietenul și iubitul, Ahile, să-l lase să-i îmbrace armura și să-i conducă pe mirmidoni împotriva troienilor. În primele două dăți are succes în asalturile contra troienilor, omorându-l pe Sarpedon (fiul lui Zeus). Amețit de victorii, Patrocle uită avertismentul lui Ahile de a fi prudent, și îi urmărește pe troienii puși pe fugă până la zidurile Troiei. Ar fi reușit să cucerească orașul dacă nu i s-ar fi pus în cale Apollo.


Zeul muzicii și soarelui este cel dintâi care-l lovește pe Patrocle. După asta, în fierbințeala bătăliei, Hector dă și el de deghizatul Patrocle și, crezând că este Ahile, se luptă cu el (și cu ajutorul lui Apollo) îl ucide. Menelau și grecii reușesc să recupereze corpul lui Patrocle înainte ca Hector să poată să-l mutileze.


Îndurerat de moartea companionului său, Ahile se reîmpacă cu Agamemnon și se alătură din nou bătăliei, distrugând, în furia sa, toți troienii care-i ies înainte. Pe când războiul de 10 ani ajunge la culme, chiar și zeii se angajează în confruntări și pământul se cutremură din cauza tumultului asurzitor al luptei. 


Purtând o armură nouă creată special pentru el de Hefaistos, Ahile își răzbună prietenul omorându-l pe Hector într-o înfruntare în doi, dar apoi pângărește și profanează trupul prințului troian vreme de mai multe zile. Acum, în sfârșit, funeraliile lui Patrocle pot avea loc în ceea ce, consideră Ahile, a fi un mod potrivit. Tatăl lui Hector, regele Priam, ajutat de Hermes, preia trupul lui Hector de la Ahile, iar Iliada se încheie cu funeraliile acestuia de-a lungul unui armistițiu de 12 zile garantat de Ahile.


Analiza poemului Iliada


Deși atribuită lui Homer, Iliada este clar dependentă de o tradiție orală mai veche și este posibil să fi fost o moștenire colectivă a mai multor poeți-cântăreți dintr-o lungă perioadă de timp (din punct de vedere istoric, căderea Troiei este, de obicei, datată la începutul secolului al XII-lea î.Hr.). Homer a făcut parte, probabil, din prima generație de povestitori alfabetizați, de vreme ce alfabetul grec a fost introdus la începutul secolului al VIII-lea î.Hr. Se știe asta întrucât limbajul folosit în poemele sale epice este o versiune arhaică a celui grec ionic, cu un amestec de alte dialecte precum cel aeloic. Oricum, nu este sigur că însuși Homer (dacă a existat vreodată) a scris, de fapt, versurile poemului.


Iliada a fost parte a unui grup de poeme antice cunoscut ca și "Ciclul epic", multe dintre ele fiind pierdute. Acestea tratau istoria războiului troian și evenimentele din jurul său. Indiferent dacă au fost sau nu consemnate în scris, se știe că poemele lui Homer, alături de celelalte, erau recitate în ultimele zile ale festivalurilor și ale unor evenimente ceremoniale de cântăreți sau rapsozi profesioniști.


Iliada nu relatează și despre evenimentele timpurii din războiul troian, așa cum se petrecuseră timp de zece ani înaintea celor descrise în poem, cum ar fi încercarea de recuperare a Elenei, soția regelui Menelau din Sparta, după răpirea ei de către prințul troian Paris. De asemeni, nu sunt cuprinse în poem moartea lui Ahile și cucerirea, în cele din urmă, a Troiei, acestea fiind subiectele altor poeme (ne-homerice) din "Ciclul epic", are au supraviețuit numai în fragmente. Odiseea, o altă operă a lui Homer, narează despre călătoria îndelungată a lui Odiseu către casa sa din Itaca, după sfârșirea războiului troian. 


Iliada consistă din 24 de cărți, conținând 15.693 de hexametri dactilici. Multe fraze, uneori pasaje întregi, sunt repetate cu exact aceleași cuvinte o dată și încă o dată, parțial pentru a îndeplini cerințele hexametrice și parțial ca parte a formulei tradiției orale. În același fel, multe din expresiile descriptive sunt legate de câte un anumit personaj (precum "iutele de picior Ahile", "Diomede al strigătului marelui război", "Hector al coifului strălucitor").


Zeii și zeițele posedând nemurire apar ca personaje în Iliada, înfățișându-și individualitatea și voința în acțiunile lor. Sunt, însă, și creaturi religioase, uneori alegorice, alteori psihologice, relația lor cu oamenii find extrem de complexă. Sunt frecvent folosiți ca un mijloc de a se explică cum sau de ce a avut loc un anumit eveniment dar sunt, totodată, utilizați ca o modalitate comică de a se ieși din tensiunea, încrâncenarea războiului, imitând, parodiind și luând în râs muritorii. Adeseori, zeii, ca și muritorii, par să fie ușuratici, meschini și cu mințile înguste.


Paradisul Pierdut al lui John Milton: Adam și Eva au ales să se înfrupte din fructul oprit!


Principala temă a poemului este cea a războiului și păcii, aceasta fiind, esențial, o descriere bătăliilor pentru Troia. Epopeea lui Homer ne inspiră un simțământ de oroare și zădărnicie dar și unul al eroismului și gloriei care se adaugă desfășurării luptei. Homer pare atât să deteste războiul, cât și să-l glorifice. Adesea, îl compară cu povestiri despre vremuri de pace de acasă, ceea ce servește ca un contrast față de război, reamintindu-ne de valorile umane care sunt distruse de conflictul armat. Conceptele de eroism și onoare care rezultă direct din intrigă sunt, de asemeni, teme majore ale poemului.


Ahile, în particular, este asociat cu codul eroic, iar întreprinderile sale sunt legate de credința sa într-un sistem al onoarei, ce se opune bizuirii lui Agamemnon pe privilegiile sale regale. Însă, în pofida bazării lui Ahile pe onoare, este ucis, ceea ce pune sub semnul întrebării dacă acțiunile sale eroice merită sacrificiile sale. 


"Menin" sau "menis" ("mânie" ori "furie") este cuvântul cu care începe Iliada, iar alt personaj major este Ahile, care ajunge să-și înfrâneze mânia, luându-și responsabilitatea pentru acțiunile și emoțiile sale. 


"Metamorfozele" lui Ovidiu | Un poem despre preschimbarea oamenilor (I)

Iliada lui Homer | Rezumat si analiză Iliada lui Homer | Rezumat si analiză Reviewed by Diana Popescu on iunie 25, 2022 Rating: 5

Niciun comentariu:

Un produs Blogger.