4 iunie: Sfinții Mucenici Zodic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel

 Mormintele Sfinților Mucenici Zodic, Atal, Camasie și Filip au fost descoperite în 1971.

Sciția Mică (Dobrogea de astăzi), dintre Dunăre și Marea Neagră, în nord-estul imperiului roman, a fost locul de exil sau moarte pentru creștini care refuzaseră să venereze zeii păgâni. În timpul persecuțiilor împăraților Decius (249-251), Dioclețian și Maximilian (284-305) și Licinius (308-324),vmii de oameni au murit aici din cauza frigului, foamei sau torturii. 

Moaștele celor care au îndurat mucenicia își proclamaseră deschis credința în Hristos au fost luate de creștini și îngropate în locuri secrete. Relatări despre viețile și suferințele acestor sfinți mucenici au fost scrise și prezervate astfel încât să nu fie uitate. Când persecuțiile s-au încheiat, moaștele au fost mutate din locurile lor temporare de odihnă și amplasate în cripte speciale (martyria). Peste aceste cripte au fost construite biserici, iar ruinele unora din ele pot fi văzute și în prezent în Dobrogea.   

                  

În septembrie 1971, un pârâu s-a revărsat peste malurile sale în localitatea Niculițel, din județul Tulcea, revelând una din cele mai vechi astfel de cripte. Aceasta, făcută din cărămizi, este divizată în două încăperi, una deasupra celeilalte. În încăperea superioară au fost găsiți patru mucenici într-un singur sicriu din lemn. Cu toții fuseseră decapitați. Capetele a trei mucenici au fost aflate pe găturile lor, în vreme ce capul celui de-al patrulea era așezat pe pieptul său. O inscripție, de zidul stâng, spunea: "Mucenici ai lui Hristos". Numele celor patru mucenici, Zodic, Atal, Camasie și Filip, erau zgâriate pe peretele din dreapta. 

Potrivit mărturiilor care au fost păstrate, acești mucenici au fost judecați de autoritățile romane de la Noviodunum (Isaccea modernă) și condamnați la moarte. Au fost decapitați și apoi îngropați la Niculițel. Data exactă a muceniciei lor este necunoscută. Unii cred că au fost omorâți în cursul persecuției lui Dioclețian sau Licinius. Alții au opinia că au trecut prin mucenicie la nord de Dunăre, în vremea persecuției regelui got Athanarie (370-372) împotriva creștinilor. 

Aproximativ o sută de fragmente de oase ale unor bărbați cu vârsta de 40-45 de ani au fost descoperite în cripta inferioară. Există credința că aceștia au murit în timpul persecuției lui Decius. 

Moaștele mucenicilor au fost mutate la mănăstirea Cocoș, în 1971, unde sunt venerate de credincioși.

3 iunie: Sfinții Mucenici Luchilian, Ipatie și Paula fecioara