22 mai: Sfinții Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic

 Comemorat pe 22 mai, al doilea Sinod Ecumenic a fost convocat în anul 381 și a consolidat victoria ortodoxă obținută în anul 325, la primul Sinod Ecumenic. 

În decursul anilor dificili ce au trecut după acceptarea Simbolului niceean al Credinței (Crezului), erezia ariană și-a dezvoltat noi ramuri. Sub pretextul luptei contra ereziei sabelliene, care învăța despre contopirea ipostatică a Tatălui și Fiului (ca numai aspect sau modalități în cadrul Sfintei Treimi), Macedonius a început să folosească termenul "homoiousios", adică cu o substanță similară (în contrast cu învățătură ortodoxă a "homoousios", cu aceeași substanță) în privința esenței Tatălui și celei a Fiului.      

Această formulare constituia un pericol, întrucât Macedonius se prezenta pe el însuși ca un luptător contra arienilor, care utilizau termenul "asemeni Tatălui". În afară de asta, macedonienii, fiind semi-ariani, în funcție de condițiile și avantajele momentului, înclinau uneori către ortodoxie, și alteori către arianism. Ei blasfemiau Sfântul Duh, sugerând că nu era "de aceeași esență" cu Tatăl și Fiul. 

Un al doilea eretic, Actius, a introdus conceptul de "anomoion" ("diferit în esență"). El pretindea că Tatăl are o esență complet diferită de cea a Fiului. Ucenicul său, Eunomios, învăța despre o subordonare ierarhică a Fiului față de Tată, și a Sfântului Duh față de Fiu. Oricine venea la el era rebotezat întru "moartea lui Hristos", negând botezul în numele Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, ce fusese poruncit de Însuși Mântuitorul (Matei 28:19). 

O a treia erezie s-a ivit din învățăturile lui Valentius și Ursacius la sinodul arimonian. Ei au încercat să înșele episcopii ortodocși proclamând că Fiul lui Dumnezeu este de la Dumnezeu, și este în asemănare cu Dumnezeu Tatăl, și nu fusese creat conform gândirii ariane. Ereticii nu voiau să folosească termenul "unul în esență" în descrierea relației Fiului cu Tatăl, zicând că cuvântul "esență" nu se găsește în Sfânta Scriptură. Pe lângă aceste trei erezii erau, de asemeni, multe alte învățături false. Ereticul Apollinarios spunea, "carnea Mântuitorului nu a avut suflet uman sau rațiune omenească. Cuvântul lui Dumnezeu a luat locul sufletului absent; și Divinitatea a rămas moartă pentru trei zile". 

Pentru a respinge aceste opinii eretice, Sfântul împărat Teodosie cel Mare (379-395) a convocat Sinodul Ecumenic de la Constantinopol, la care au fost prezenți 150 de episcopi. După investigarea Sfinților Părinți, s-a propus să se citească un Crez pe care papa Damasus îl trimisese episcopului Paulinus al Antiohiei. Acesta pare să fi fost așa-zisul crez sirmean, pus la punct de de Potamius din Lisabona, care participase la sinodul pro-arian de la Sirmium din 357, dar își schimbase oarecum opiniile doi ani mai târziu. Documentul a reprezentat o încercare în van de a mulțumi pe oricine prin nemenționarea termenilor "ousia" (esență ori substanță), "homoousios" (identic în esență sau substanță) și "homoiousion" (similar în esență ori substanță). Potamius a spus că " trebuie să nu fie menționat nici unul dintre acești termeni și nici să nu se expună vreun altul în biserică". Prin nedefinirea clară a învățăturii bisericii, documentul a fost ambiguu, fără a aproba erezii pe care le conținea, nici învățături ale bisericii.

 S-a convenit un Sinod Ecumenic pentru a fi discutate în primul rând falsele învățături și a fi respinse prin proclamarea credinței înmânate nouă de Apostoli și Sfinții Părinți. Pentru a utiliza definiția Sfântului Vincent de Lerins, "ceea ce a fost crezut oriunde, întotdeuna, de oricare". Nu putea există un compromis între adevăr și falsitate. 

După ce documentul a fost citit cu glas tare, Sfinții Părinți au respins falsele învățături ale lui Macedonius, și s-a afirmat unanim învățătură creștină conform căreia Sfântul Duh nu era o creatură ci, mai curând, Domnul Creator de Viață, care a provenit din Tată, și este venerat și slăvit împreună cu Tatăl și Fiul. Pentru a se combate alte erezii ale eunomianilor, arianilor și semi-arianilor, Sfinții Părinți au rafinat Simbolul Niceean al Credinței.

21 mai: Sfinții Mari Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa, Elena

În acest Simbol (Crez), acceptat de Primul Sinod Ecumenic, natura divină a Sfântului Duh nu fusese afirmată întrucât, în acea vreme timpurie (anul 325) ereziile contra Sfântului Duh nu deveniseră răspândite. De aceea, Sfinții Părinți de la al Doilea Sinod Ecumenic au adăugat secțiunile sale 8, 9, 10, 11 și 12. Ei au formulat și afirmat definitiv Simbolul Niceean, al Constantinopolului, al credinței ce este folosit și în prezent de toate bisericile ortodoxe. 

Al Doilea Sinod Ecumenic a stabilit, totodată, normele pentru cărțile ecleziastice (Canonul VI) și a decis să primească acei eretici pocăiți care erau botezați potrivit în numele Sfintei Treimi. 

22 mai: Sfântul Mucenic Vasilisc