Ceaiul: Simbol și semnificație

 În Orientul Îndepărtat, ceaiul nu este numai o băutură, ci și un simbol al cultivării și meditației. "Sado", "modul de a bea ceai", este parte a unei discipline de o viață din tradiția japoneză Zen. 

Într-o legendă buddhistă, primele frunze de ceai au provenit din pleoapele lui Bodhidharma aflat în meditație (în limba japoneză, "Daruma"). Bodhidharma, "Cel Sfânt", s-a spus că își tăiase el însuși pleoapele, astfel încât să nu cadă pradă somnului și, de aceea, în locul lor, i-ar fi crescut frunze de ceai, cu un rol de stimulente.

                                                              

În tradiția chinezească (circa 800 după Hristos), se zicea că ceaiul ar fi fost descoperit de un Lu-Yii (călător) presupus a se fi născut dintr-un ou. 

Ceremonia japoneză a ceaiului a fost inițiată în anul 1286 și este atribuită călugărului Shomei, care ar fi adus din China băutură și toate ustensilele necesare  pregătirii ei. În această tradiție, ceaiul trebuie să fie făcut într-o grădina (roji) înglobând o casă a ceaiului (chaltitsu). Nu trebuie să fie sorbit în grabă ci, mai curând, să fie savurat într-o stare de liniște interioară, în care omul să se centreze asupra armoniei interioare și celei exterioare. Fiecare pas al acestei ceremonii este prescris meticulos, în detaliu. 

Potrivit filosofilor Zen, simțământul de pace și împlinire creat prin ceremonia ceaiului poartă înspre odihnă, relaxare restul vieții zilnice a cuiva. Din acest motiv, ustensilele pentru ceai (chawan) folosite trebuie să fie frumoase, dar simple (wabi), atât ca formă, cât și în privința culorii.

Ceaiul are un loc special și în insulele britanice. Popularitatea sa de aici o depășește pe cea a cafelei și, pentru mulți oameni, această băutură, însoțită de gustări, are aproape statutul unui ritual. 

Ceremonia japoneză a ceaiului - Tradiție și semnificație