Mitul grădinii din Eden

 Potrivit cărții Genezei din Vechiul Testament, grădina din Eden a fost un paradis pământean locuit de Adam și Eva, primul bărbat și prima femeie din lume. Biblia spune că Dumnezeu a creat această grădină plantând "tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni la mâncare". Eden era bine irigat, fiind un loc fertil din care curgeau spre lume patru râuri. 

După crearea lui Adam, Dumnezeu l-a așezat în grădină astfel încât să aibă grijă de ea. Dumnezeu i-a spus lui Adam că putea mânca din aceasta orice fruct cu excepția unuia, cel din pomul cunoașterii binelui și răului. După aceea, Dumnezeu a creat animale și păsări și i-a dat lui Adam sarcina de a le da nume. Dându-și seama că Adam avea nevoie de un tovarăș, l-a făcut să adoarmă, apoi a luat una din coastele sale și a creat-o pe Eva din aceasta.   

                                              

La scurt timp după aceea, șarpele, cel mai viclean dintre toate animalele, s-a apropiat de Eva și a întrebat-o dacă Dumnezeu îi interzisese să mănânce fructele din toți pomii. Eva i-a spus că ei și lui Adam nu le era îngăduit să mănânce vreun rod din pomul cunoașteri binelui și răului, astfel încât să nu moară. Șarpele i-a zis că, de fapt, Dumnezeu le pusese această interdicție pentru a nu fi "ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".  Eva a gustat din rodul acelui pom și i-a dat lui Adam să mănânce din el. Imediat, li s-au deschis ochii și și-au dat seama că sunt goi, așa că și-au făcut straie din frunze de smochin pentru a-și acoperi goliciunea. 

Curând, cei doi l-a auzit pe Dumnezeu mergând prin grădină și s-au ascuns. Dumnezeu i-a chemat și, când Adam i-a răspuns că se ascundea deoarece era dezgolit. Dumnezeu a știut astfel că mâncase din fructul oprit. Adam a recunoscut că Eva îi dăduse să guste din acesta. Când Dumnezeu a întrebat-o pe Eva de ce făcuse asta, ea i-a spus că spus că fusese ispitită de șarpe. Dumnezeu i-a izgonit din grădina Edenului și i-a pedepsit făcând femeia să poarte copii născuți în durere și bărbatul să trudeasca și să asude pentru hrana de care aveau nevoie. 

Povestea grădinii din Eden este o alegorie ce explică cum oamenii au decăzut din starea de inocență într-una de suferință în decursul vieții lor și, urmate de moarte. 

Oamenii din Mesopotamia antică credeau și ei într-un paradis pământean numit Eden, aflat la răsărit. Conform unor surse străvechi, din grădina din Eden curgeau cele patru râuri din anticul Orient apropiat, Tigru, Eufrat, Halys și Araxes (Aras). Învățații dezbat originea cuvântului "Eden". Unii cred că provine din cuvântul sumerian însemnând "câmp". Alții cred că originează din cuvântul persan "heden", cu semnificația de "grădină". 

Mitul despre Adam și Eva