Mitul lui Ghilgameș

 Ghilgameș, binecunoscutul și popularul erou din mitologia Orientului Apropiat, a fost un rege sumerian care-și dorea să devină nemuritor. Înzestrat cu putere supranaturală , curaj ieșit din comun, a apărut în numeroase legende și mituri, incluzând Epopeea lui Ghilgameș. Această epopee, scrisă cu mai mult de 3.000 de ani în urmă, pare să fie cea mai timpurie operă literară. Este o poveste plină de aventuri care explorează natura umană, se ocupă de valori și probleme care sunt revelante și în prezent. 

Ghilgameș, personaj istoric și erou mitic

 Deși cele mai multe relatări despre Ghilgameș sunt evident mituri, ele se pot baza pe un personaj istoric real. Lista antică a regilor sumerieni îl identifică ca un conducător timpuriu al orașului Uruk, din preajma anilor 2.600 î.Hr. Potrivit acesteia, Ghilgameș ar fi fost un semizeu și ar fi domnit 126 de ani.  

Conform unei legende, Ghilgameș a fost fiul zeiței Ninsunsau și fiu al lui Lugalband, un rege din Uruok, fiu al înaltului preot al reginei Kullab. Cea mai mare împlinire a sa a fost construirea unui mare zid în jurul lui Uruk, o realizare menționată atât în mituri, cât și în texte istorice. 

Ghilgameș a apărut mai întâi în cinci poeme scurte scrise în limba sumeriană, cândva între anii 2.000 și 1.500 î.Hr. Poemele, "Ghilgameș și Huwawa", "Ghilgameș și taurul cerului", "Ghilgameș și Agga lui Kish", "Ghilgameș, Enkidu și tărâmul de jos", și "Moartea lui Ghilgameș", relatează diferite incidente și aventuri din viața lui. 

Oricum, cea mai vestită și mai completă relatare a aventurilor lui este găsită în "Epopeea lui Ghilgameș". Scrisă între anii 1.500 și 1.000 î.Hr., epopeea cuprinde variate povești. Are tema de bază a căutării de către rege a gloriei și imortalității prin fapte eroice. Una dintre cele mai cunoscute părți ale epopeii este cea despre un potop, care se poate să fi inspirat povestea lui Noe și a potopului din Biblie. 

Epopeea apare în 12 tablete din lut aflate la locul străvechiului oraș asirian Ninive. Ele provin din biblioteca regelui Ashurbanipal, cel din urmă mare rege al Asiriei, care a domnit în anii 600 î.Hr.

Epopeea lui Ghilgameș

Epopeea lui Ghilgameș debutează cu o scurtă istorisire a originii lui Ghilgameș, a tinereții sale și a realizărilor sale ca rege. Deși cunoscut ca un om înțelept și un războinic curajos, el a fost criticat ca un tiran care a tratat rău oamenii din Uruk. Nobilii din oraș s-au plâns de comportamentul său inadecvat. Plângerile lor au atras atenția zeilor, care s-au hotărât să facă ceva în această privință. 

Enkidu   

Zeii au creat un rival al lui Ghilgameș, un om pe nume Enkidu, care era la fel de puternic ca și regele și trăia în pădure, printre animale sălbatice. Planul zeilor era ca Enkidu să se lupte cu Ghilgameș și să-i dea o lecție, determinându-l să pună capăt purtării sale aspre față de supușii săi. Când Ghilgameș a auzit de Enkidu, a trimis o femeie din templu pentru a civiliza bărbatul sălbatic, îndrumându-l să trăiască printre oameni. 

După ce a învățat modalitățile traiului din oraș, Enkidu s-a dus la Uruk. Acolo, într-o piață, l-a întâlnit pe rege și l-a provocat la o luptă de trântă. Regele și omul sălbatic s-au confruntat, iar Ghilgameș a fost impresionat de puterea, măiestria și curajul lui Enkidu, astfel încât și-a îmbrățișat rivalul, și cei doi bărbați au devenit prieteni apropiați. Datorită acestei prietenii, Ghilgameș și-a schimbat comportamentul față de supușii săi, devenind un conducător drept și onorabil. 

Într-o zi, Ghilgameș și Enkidu s-au hotărât să călătorească către o pădure îndepărtată de cedri, pentru a se lupta cu înfricoșătorul uriaș Humbaba (sau Hawawa), care păzea acea pădure. Știind că putea trăi veșnic asemeni zeilor, Ghilgameș a spus că va câștiga o viață eternă prin uciderea monstrului. Împreună, cei doi eroi l-au omorât pe Humbaba, și Ghilgameș a tăiat capul acestuia.

Zeița insultată 

 Impresionată de curajul și îndrăzneala lui Ghilgalmes, zeița Ishtar s-a oferit să se căsătorească cu el. Totuși, acesta a refuzat-o și a insultat-o amintindu-i de cruzimea ei față de iubiții anteriori ai săi. Mâniată, Ishtar l-a convins pe tatăl său, zeul Anu, să trimită taurul sacru al cerurilor pentru a-l omorî pe Ghilgameș. Anu a trimis fiara pe pământ, însă Ghilgameș și Enkidu au dat-o pieirii. Enkidu a insultat-o într-o măsură și mai mare pe Ishtar, arucand o bucată din taurul mort în fața ei. 

În acea noapte, Enkidu a visat că zeii hotărâseră să moară pentru rolul său în uciderea taurului cerurilor. Moartea lui urma să fie pedeapsa pentru bunul său prieten, Ghilgameș. Enkidu s-a îmbolnăvit și a avut alte visuri, despre moartea lui și coborârea sa în lumea subpământeană. A devenit din ce în ce mai slăbit și, până la urmă, și-a dat duhul după 12 zile de suferință. Ghilgalmes a fost copleșit de durere. Totodată, s-a temut pentru propria sa moarte și s-a decis că trebuia să găsească o cale de a fi nemuritor.

Căutarea lui Utnapishtim

După funeraliile lui Enkidu, Ghilgameș a pornit într-o călătorie lungă și riscantă pentru a afla un om pe nume Utnapishtim, ce supraviețuise unui mare potop și îi fusese dăruită de către zei imortalitatea. Ghilgameș s-a dus prin variate tărâmuri stranii și a întâlnit oameni care i-au zis să-și încheie căutarea și să accepte că era muritor. Refuzând să renunțe, a ajuns până la mare și a convins un barcagiu să-l ducă dincolo de ape, la casa lui Utnapishtim. 

Utnapishtim i-a spus lui Ghilgalmes povestea marelui potop și a ambarcațiunii pe care o construise pentru a salva familia sa și diferite animale. Apoi, acesta a pus înaintea eroului o provocare: dacă rămânea treaz vreme de șapte zile, putea primi nemurirea pe care și-o dorea cu disperare. Ghilgameș a acceptat provocarea, dar a adormit curând. Când s-a trezit, șapte zile mai târziu, și-a dat seama că nu putea ajunge la nemurire și, cu durere, și-a acceptat soarta. Utnapishtim i-a spus să nu pice pradă disperării, întrucât zeii îi dăduseră alte daruri, precum curajul, priceperea în luptă și înțelepciunea.

Ca apreciere a eforturile lui de a-l găsi, Utnapishtim i-a zis eroului unde putea afla o plantă care să-i redea tinerețea. Ghilgalmes a găsit acea plantă și și-a continuat călătoria. Pe drum, pe când se îmbăia într-un iaz, un șarpe i-a furat planta. Acest lucru explică abilitatea șarpelui de a-și lepăda pielea veche și a o lua de la început cu cea nouă. Dezamăgit și obosit, dar și mai înțelept și mai împăcat cu el însuși, Ghilgameș s-a întors la Uruk pentru a-și aștepta moartea. 

Ultima parte a epopeii lui Ghilgameș, deși posibil o adăugare mai târzie, spune cum spiritul lui Enkidu revine din lumea subpământeană și îl ajută pe Ghilgameș să găsească niște obiecte pierdute pe care le primise de la Ishtar. Totodată, Enkidu îi povestește prietenului său despre viața de apoi și despre condițiile înfiorătoare din lumea subpământeană. 

Mitul lui Anu, zeul cerului