Povestea cântecului "Für Elise" al lui Beethoven

 Autorul cântecului "Für Elise" ("Pentru Elise"), genialul compozitor Ludwig van Beethoven , s-a născut pe 17 decembrie 1770, în Germania, și a murit pe 26 martie 1827, în Austria. Bagatela pentru pian în La  minor, WoO 59, Für Elise, a fost compusă de Beethoven pe 27 aprilie 1810, însă a fost publicată abia în 1867, la mulți ani după moartea lui.

Ludwig Nohl, un muzicolog german din secolul al XIX-lea, a găsit documentul original semnat de Beethoven,  pe care scria "Fur Therese am 27 zur Erinnerung and L v Bthvn", adică "Petru Therese pe 27 aprilie în amintirea lui L. V Bthvn". Ulterior, Nohl a publicat compoziția, aducând astfel la lumină una dintre piesele muzicale cele mai apreciate în toată lumea. 

                                       

Für Elise: Un studiu în mintea artistului

Manuscrisul original cu semnătura lui Beethoven pare să se refere, aparent, la Therese Malfatti (1792-1851), pentru care compozitorul avea simțăminte puternice. Totuși, unele zvonuri au afirmat că fusese dedicat altei femei, pe nume Elise. 

Therese a fost o elevă a lui Beethoven, de care se îndrăgostise, dar care i-a refuzat propunerile romantice, alegând să se mărite cu nobilul austriac Wilhelm von Drossdik. Identitatea lui Elise, totuși, așa cum spuneam, a dat naștere multor speculații. Unii istorici cred că a fost o soprană germană, pe nume Elisabeth Rockel. Această a fost foarte apropiată de Beethoven însă s-a căsătorit cu Johann Nepomuk Hummel, prietenul și rivalul compozitorului.   

                     

Întrucât cântecul "Fur Elise" a fost publicat la decenii după moartea lui Beethoven, nu au rămas până azi scrisori sau relatări care să confirme identitatea celei  căreia i-a fost dedicat. În 2009, Klaus Martin Kopitz, un cercetător specializat în viața și timpurile lui Beethoven, a pretins că Elise din "Fur Elise" a fost Elisabeth Rockel. O altă ipoteza sugerează că "Elise" a fost un substitut pentru "iubită" în vocabularul lui Beethoven. Klaus Martin Kopitz  a menționat, de asemeni, descoperirea lui Johannes Quack, un muzicolog german, conform căreia "Elise" poate fi decodată ca primele trei note ale cântecului. 

Michael Lorenz, un muzicolog austriac, a avut teoria că Rudolf Schachner, moștenitorul lui Therese von Drossdik, a fost fiul lui Babette Bredl. Babette l-ar fi lăsat pe Nohl să copieze manuscrisul după originalul primit de la Therese von Drossdik, ceea ce ar infirma teoria lui Kopitz. 

În anul 2012, muzicologul canadian Rita Steblin  și-a exprimat credința că Katharine Elisabet Barensfeld, un copil "minune" din vremea lui Beethoven, ar fi fost cea căreia i se dedicase "Fur Elise". Aceasta a călătorit în multe turnee muzicale prin Europa, învățând cu Antonio Salieri. Rita Steblin crede că Beethoven și-a dedicat capodopera acestei fete pe atunci în vârstă de 13 ani. 

Muzica din "Fur Elise" este atractivă atât pentru ascultători cultivați, cât și pentru amatori. Tempoul Molto grazioso consistă dintr-un sunet și un stil frumos a cărui continuitate facilitează tempoul să exprime o melodie minunată. De la captivarea sufletească adâncă la emoțiile intense pe care ni le inspiră, "Fur Elise" ne impresionează dincolo de înțelegerea conștientă. 

Ce este muzica sferelor?