9 mai: Sfântul Mucenic Hristofor

 Comemorat pe 9 mai, Sfântul Mucenic Hristofor a trăit în secolul al III-lea și a suferit pentru Hristos în preajma anului 250, în decursul domniei împăratului Decius (249-251). Sfântul Hristofor este venerat în special în Italia, unde oamenii se roagâ lui în vremuri de boli contagioase. 

Există unele sugestii despre descendența sa. Unii istorici cred că a fost urmașul canaaniților, în timp ce alții spun că a provenit din "Cynescephalai" (adică, "capete de câini") din Tesalia.    

                  

Sfântul Hristofor a fost un bărbat cu o statură mare și o putere neobișnuită. Conform tradiției, era foarte arătos dar, vrând să evite ispitele sale și ale altora, i-a cerut Domnului să-i dea o față neatractivă, ceea ce s-a îndeplinit. 

Pe de altă parte, se spune că înainte de botez, a fost numit Reprebus ("ticălos") din cauza feței sale desfigurate. Chiar și atunci când nu era încă botezat, și-a mărturisit credința în Hristos și i-a denunțat pe cei care persecutau creștinii. Drept urmare, un anume Vah (Bacchus) l-a bătut, un lucru îndurat de el cu umilință. 

Din cauza forței sale renumite, au fost desemnați 200 de soldați pentru a-l aduce înaintea împăratului Decius. Reprebus s-a supus fără să opune rezistență. De-a lungul drumului, s-au petrecut mai multe minuni. Un băț uscat a înflorit în mâinile mucenicului, pâini s-au înmulțit prin rugăciunile sale și călătorii nu au trebuit să fie înfometați. Soldații înconjurându-l pe Reprebus au fost uluiți de aceste miracole. Au ajuns să creadă în Hristos și au fost botezați, împreună cu Reprebus, de Sfântul Vavila din Antiohia (4 septembrie). 

Într-o altă versiune a legendei sale, Sfântul Hristofor a făcut odată un jurământ de a-l sluji pe cel mai mare rege din lume, așa că s-a oferit mai întâi să-l slujească pe regele local. Văzând că acesta se temea de diavol, Sfântul Hristofor s-a gândit să-l părăsească pe acel rege, pentru a-l servi pe Satana. Aflând că diavolul era înfricoșat de Hristos, Sfântul a plecat în căutarea Mântuitorului. Sfântul Vavila i-a spus că-l putea sluji cel mai bine pe Hristos îndeplinind bine sarcinile care i se potriveau cel mai mult. De aceea, a devenit un fel special de "barcagiu", ducând oamenii peste un râu pe umerii săi. Într-o noapte furtunoasă, l-a purtat pe un Prunc care a insistat să fie dus de îndată pe malul celălalt. Cu fiecare pas pe care-l făcea, Pruncul părea să fie tot mai greu. La jumătatea drumului prin râu, Sfântul Hristofor a simțit că forța i se epuizează și s-a temut că acel Prunc se va îneca. Atunci când au ajuns, totuși, pe celălalt mal, Pruncul i-a spus că tocmai dusese pe umeri toate păcatele lumii. Apoi, i-a poruncit Sfântului să-și înfingă toiagul în pământ. El a făcut întocmai, și toiagul s-a transformat într-un copac uriaș. Astfel, l-a recunoscut pe Hristos, Regele pe care jurase să-l slujească. 

Sfântul Hristofor a fost adus în fața împăratului Decius, care a încercat să-l determine să renunțe la Hristos, nu cu de-a sila, cu prin viclenie. El a chemat două femei destrăbălate, Achilina și Calinica, și le-a poruncit să-l facă pe Sfânt să se lepede de Hristos și să ofere sacrificii idolilor. În loc de asta, femeile au fost convertite de Hristofor la Hristos. Când s-au întors la împărat, ele i-au declarat că sunt creștine. De aceea, au fost supuse unei bătăi crunte și așa au purtat cununa muceniciei. 

Decius a decis, de asemeni, să-i execute pe soldații care fuseseră trimiși după Sfânt, care acum credeau în Domnul. Împăratul a dat ordin ca mucenicul să fie aruncat într-un cufăr de metal înroșit la foc. Sfântul Hristofor, totuși, nu a suferit deloc și a rămas nevătămat. După multe chinuri groaznice, în fine, mucenicul a fost decapitat cu sabia. Asta s-a petrecut în anul 250 la Licia. Prin minunile sale, Sfântului Hristofor convertit 50.000 de păgâni la Hristos, așa cum a atestat Sfântul Ambrozie al Milanului. Moaștele Sfântului au fost mutate mai târziu la Toledo (Spania), și apoi la mănăstirea Saint Denis din Franța. 

8 mai: Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare

În Grecia, multe biserici au amplasate la intrare o icoană a Sfântului Hristofor, astfel încât oamenii să o poată vedea când pătrund în biserică și ies din aceasta. Potrivit unei vechi zicale grecești, "Când îl vezi pe Sfântul Hristofor", poți merge în siguranță. Acesta lucru reflectă credința că oricine privește icoana Sfântului nu va avea parte de o moarte bruscă sau accidentală în acea zi. 

Numele de Hristofor însemna "purtător al lui Hristos". Asta se poate referi la Sfântul purtând Mântuitorul peste râu și la Sfântul Hristofor purtându-l pe Hristos în el însuși (Galateni 2:20). 

Craniul Sfântului Hristofor se află la mănăstirea Karakalou de la muntele Athos. Fragmente ale sfintelor sale moaște se găsesc în mănăstirea Prousos din Evritania, în cea a "Nașterii Maicii Domnului" din Aegina, cea "Doctorii fără de arginți" din Kastoria, și mănăstirea Kykkos din Cipru. 

9 mai: Sfântul Prooroc Isaia