Biografia lui Niccolò Machiavelli | Viața și realizările

 Niccolò Machiavelli a fost diplomat timp de 14 ani în republica italiană florentină, în decursul exilului familiei Medici. Când, în 1512, familia Medici a revenit la putere, Machiavelli a fost demis și întemnițat rapid. A scris apoi "Principele", un fel de manual pentru politicieni în utilizarea înșelătorii nemiloase, egoiste, inspirând termenul de "machiavelic" și instaurându-l pe Machiavelli  ca "părinte al teoriei politice moderne". De asemeni, a scris mai multe poeme și piese de teatru. A murit pe 21 iunie 1527, la Florența, Italia. 

Viața timpurie și cariera diplomatică a lui Machiavelli 

Niccolò di Bernardo dei Machiavelli  s-a născut pe 3 mai 1469 la Florența, Italia, într-o vreme când Italia era divizată în patru state-orașe rivale, fiind, din această pricină, sub influența unor guverne mai puternice din restul Europei.   

                                                                       

Tânărul Machiavelli a devenit diplomat după căderea de la putere a familiei conducătoare din Florența, Medici, în 1494. A rămas în această poziție în republica florentină vreme de 14 ani, în decursul exilului Familiei Medici, câștigând reputație pentru viclenia sa, plăcerea de a-și șoca asociații părând mult mai nerușinat decât era cu adevărat. 

După implicarea într-o încercare nereușită de a organiza o miliție florentină impotriva revenirii familiei Medici la putere, în anul 1512 a fost torturat, întemnițat și i s-a interzis să mai aibă un rol activ în viața politică. 

Principele

Deși a fost o perioadă întunecată în cariera sa, timpul petrecut de Machiavelli departe de politică i-a dat oportunitatea de a citi istoria romană și a scrie tratate politice, cel mai notabil "Principele". Principala temă a acestei scurte lucrări despre conducerea și supraviețurea monarhiei este capacitatea omului de a-și determina propriul destin în opoziție cu puterea sorții. Opera  a fost interpretată ca filosofia politică la care cineva poate recurge pentru a-și stabili și păstra o autoritate totală. A  fost văzută ca un manual pentru politicieni despre folosirea unei șiretenii nemiloase, egoiste, și a inspirat termenul "Machiavelic". Deși mulți cred că personajul din titlul cărții, "principele", a fost bazat pe infamul Cesare Borgia, unii erudiți consideră cartea ca o satiră. 

Papa Clement al VIII-lea a condamnat "Principele" pentru susținerea exercitării unei conduceri prin înșelătorie și frică. Într-un pasaj al cărții se spune, "Întrucât dragostea și frica pot cu greu exista împreună, dacă trebuie să alegem între ele, este cu mult mai sigur să fii temut decât iubit". 

Cărți și alte lucrări ale lui Machiavelli

În afară de "Principele", Machiavelli a scris printre altele tratatul "Despre arta războiului" (1521) și mai multe poeme și piese de teatru, cea mai cunoscută piesă fiind cea satirică "Mătrăguna" (1524). 

Anii târzii, moartea și moștenirea

În anii săi mai târzii, Machiavelli a locuit într-un mic sat din apropierea Florenței. A murit la Florența pe 21 iunie 1527. Mormântul său se află în biserica Santa Croce (Sfânta Cruce) din Florența în care, ironic, i se interzisese să intre în ultimii lui ani de viață. în prezent, Machiavelli este considerat "părintele teoriei politice moderne". 

Biografia lui Pericle | Viața și realizările