22 iulie: Sfânta Cuvioasă Muceniță Marcela

 Celebrată pe 22 iulie, Sfânta Cuvioasă Muceniță Marcela s-a născut în satul Valissos, Chios, pe la mijlocul secolului al XIV-lea. Părințîi ei au fost creștini, printre cei mai înstăriți oameni din Valissos. Mama acesteia a murit pe când ea era încă tânăra, așa că tatăl său, primarul satului, s-a ocupat de educația sa. 

Sfânta Marcela fusese îndrumată de mama sa să fie respectuoasă și devotată, și să-și apare puritatea. A evitat asocierea cu alte fete, preocupate de lucruri lumești, astfel încât să nu fie știrbită spiritual de a astfel de companie. Țelul său era să atingă Împărăția Cerurilor și să devină o mireasă a lui Hristos.

   

 

Sfânta Marcela s-a dezvoltat în virtute odată cu trecerea timpului postînd, rugându-se și luând parte la slujbele bisericii. A încercat să respecte poruncile Domnului și să-i aducă pe alții spre Dumnezeu. Și-a iubit și respectat tatăl, și l-a alinat în durerea sa. I-a spus că va avea grijă de el la bătrânețe și nu-l va abandona. 

Ca adultă, Sfânta Marcela a fost iubită pentru frumusețea sa și darurile sale spirituale. Dușmanul mântuirii noastre a încercat să o ispitească spre păcat punând gânduri rele în mintea sa. Ea a rezistat acestor tentațîi, așa că diavolul s-a ferit de o confruntare directă cu tânăra. În loc de asta, i-a incitat tatăl cu o dorință nenaturală pentru fiica sa. 

Comportamentul tatălui față de ea s-a schimbat. El a devenit capricios și deprimat, interzicându-i fetei să se ducă în grădină sau să vorbească cu vecinii. Incapabilă să înțeleagă această schimbare, Sfânta s-a retras în odaia sa și a plâns. S-a rugat înaintea icoanei Maicii Domnului, cerându-i ajutor pentru tatăl său. Curând, a adormit, pentru ca apoi să fie deșteptată de strigătele tatălui ei. Nefericitul om a petrecut multă vreme luptându-se împotriva dorinței sale necurate dar, în cele din urmă i s-a predat acesteia. Uneori îi vorbea fiicei sale cu asprime și, alteori, cu blândețe. Își dorea să fie aproape de ea, să-i mângâie părul. Nedându-și seama de intențiile tatălui, Sfânta Marcela a fost bucuroasă să-l vadă ieșit din starea sa melancolică, gândind că rugăciunea îi fusese ascultată. 

Într-o zi, tatăl său i-a declarat deschis natura simțămintelor sale pentru ea. Oripilată, Sfânta a încercat să-l evite pe cât de mult putea. Chiar și vecinii au realizat că era ceva rău cu acest om, așa că au încetat să-i mai vorbească.

Un păstor care avea grijă de oile sale în apropiere de o plajă și-a dus, într-o dimineață, turma sub un mare copac pentru a încerca să evite soarele fierbinte din iulie. Chiar atunci când voia să se întindă pe pământ, a auzit un zgomot și a privit în jur. A zărit o tânără femeie cu o rochie sfâșiată fugind în josul dealului. Ea s-a ascuns într-un tufiș apropiat, fără a ține seama de ghimpii acestuia. 

Păstorul s-a întrebat cine o urmarea și cum ajunsese în acel loc. Apoi, a auzit sunetul unui cal apropiindu-se și l-a recunoscut pe primarul satului. Acesta l-a chestionat dacă o văzuse pe fiica lui. Pastorul i-a răspuns că nu o zărise, dar i-a indicat cu degetul unde era ascunsă. 

Primarul i-a poruncit Sfintei Marcela să iasă din tufiș, dar aceasta a refuzat. De aceea, pentru a o forța să plece de acolo, el a dat foc tufișului. Sfânta s-a ivit în partea opusă tatălui său și a alergat către țărmul stâncos, chemând-o în ajutor pe Maica Domnului. 

Sfânta Marcela a continuat să fugă, chiar dacă îi curgea sânge de pe față și mâini. Simțind o durere ascuțită în piciorul său, a văzut că acesta fusese străpuns de o săgeată. S-a oprit pentru a o scoate și, după aceea, și-a iuțit iarăși pașii. S-a clătinat printre stânci, pătându-le cu sângele său. Auzind că tatăl său se apropia, s-a rugat ca pământul să se deschidă și să o înghită. 

Sfânta a căzut în genunchi, epuizată și, apoi, s-a petrecut o minune. O stâncă s-a despicat în două și i-a primit trupul până la mijloc. Tatăl său a venit la ea cu ochii umpluți de o bucurie sălbatică, "Te-am prins. Acum unde te vei mai duce?"

Scoțându-și sabia din teacă, a început să-și taie fiica nejutorată. În cele din urmă, a prins-o de păr și i-a tăiat capul, pe care l-a aruncat în mare. Dintr-o dată, marea a devenit furtunoasă și valuri uriașe s-au lovit de țărm până la picioarele ucigașului. Gândind că marea avea să-l pedepsească pentru crima să, s-a întors și a luat-o la goană. Soarta sa finală nu a fost consemnată. 

21 iulie: Sfântul Cuvios Rafail de la Agapia Veche

Mai târziu, creștini pioși au construit o biserică în locul în care Sfânta Marcela se ascunsese în tufiș. Zona unde a fost omorâtă a ajuns să fie cunoscut ca "Mucenicia Sfintei Marcela", iar stânca care s-a deschis este încă acolo. Pe partea dinspre mare a acesteia se află o mică gaură, de mărimea unui deget. Din aceasta curge o apă vindecătoare pentru  orice boală. 

Potrivit tradiției, jumătatea de jos a trupului Sfintei Marcela se găsește ascunsă în acea stâncă. 

22 iulie: Sfânta Mironosiță și întocmai cu Apostolii Maria Magdalena