Mitul despre Hercule

 Cel mai faimos erou din mitologia grecească, Hercule a fost cel mai puternic om de pe pământ. Pe lângă impresionanta sa vigoare fizică, a avut o foarte mare încredere în el însuși și s-a considerat a fi egal cu zeii. Hercule (numit Heracles de greci) nu a fost binecuvântat cu o inteligență nemaipomenită, dar vitejia sa a compensat orice lipsă de șiretenie a lui. Ușor de mâniat,  avut izbucniri bruște de furie care-i răneau pe inocenți din preajma sa. 

Când se calma, totuși, Hercule era plin de păreri de rău și vină pentru ce făcuse, și era gata să accepte orice pedeapsă pentru faptele sale rele. Putea fi învins numai de forțe supranaturale și magia a pus capăt vieții sale muritoare. În mitologia grecească, doar două personaje, pe jumătate muritoare, pe jumătate cu părinți nemuritori, Hercule și Dionysus, au devenit întru totul imortale și au fost venerate ca zei. 

Nașterea și viața timpurie ale lui Hercule

Hercule a fost fiul lui Zeus și a lui Alcmena, soția lui Amphitryon, un distins războinici grec și moștenitor al tronului din Tiryns. Într-o noapte, pe când Amphitryon era plecat, Zeus a venit la Alcmena deghizat precum soțul ei. A doua zi, realul Amphitryon s-a întors acasă și s-a culcat cu nevasta sa. Îngrijorată că Amphitryon nu-și amintea că fusese cu Alcmena în ambele nopți, cuplul a consultat profetul orb Tiresias, care a spus că femeia se culcase cu Zeus în prima noapte și a prezis că ea va purta un copil care va ajunge un mare erou.  

                                            

Alcmena a fost însărcinată cu doi băieți gemeni, unul fiind Hercule, fiul lui Zeus, iar al doilea Iphicles, fiul lui Amphitryon. Când zeița Hera a descoperit că Zeus o sedusese pe Alcmena și era tată al lui Hercule, a fost furioasă. A încercat să-l omoare pe pruncul Hercule cu doi șerpi veninoși amplasați în pătuțul său într-o noapte. Totuși, pruncul a înșfăcat șerpii și i-a sugrumat. Deși Hera a eșuat să-l ucidă pe Hercule, l-a persecutat întreaga lui viață, provocând multe evenimente ce au condus la mari suferințe ale sale. 

Pe când era tânăr, Hercule a luptat cu Minyana, un popor care forțase Teba să-i plătească tribut. Ca răsplată pentru înfrângerea Minyana, regele Tebei i-a dat-o în căsătorie pe fiica lui, Megara. Hercule i-a fost devotat acesteia și a avut, împreună cu ea, trei copii.

Într-o zi, după ce se întorsese acasă dintr-o călătorie, Hera i-a infuzat o criză de nebunie în cursul căreia și-a omorât nevasta și copiii. Când și-a revenit în simțuri, Hercule a fost oripilat de ceea ce făcuse. Devastat de remușcări, eroul a mers la oracolul de la Delphi pentru a întreba cum își putea răscumpăra fărădelegea. Oracolul i-a zis să meargă la regele Eurystheus din Tiryns și să se supună oricărei pedepse date de acesta. Oracolul, de asemeni, a anunțat că dacă Hercule își va îndeplini sarcinile încredințate, va ajunge nemuritor. 

Cele 12 munci ale lui Hercule

Regele Eurystheus i-a impus lui Hercule 12 sarcini dificile și periculoase. Cunoscute ca cele 12 munci ale lui Hercule, acestea au devenit cele mai faimoase fapte ale sale. Prima însărcinare a lui Hercule a fost să omoare leul din Nemeea, o bestie monstruoasă care teroriza ținutul și nu putea fi stârpită de vreo armă. Hercule a strangulat bestia cu mâinile goale și și-a făcut din pielea sa o mantie care-i dădea darul invizibilității. 

În a doua sa muncă, eroul a trebuit să dea pieirii hidra din Lerna, o creatură cu nouă capete care viețuia într-o mlaștină. Unul din capetele acesteia era nemuritor, iar celelalte capete îi creșteau înapoi când îi erau tăiate. Cu ajutorul prietenului său, Iolaus, Hercule a tăiat hidrei opt capete și a ars fiecare rană provocată astfel, ceea ce a împiedicat să-i crească altele, noi. Deoarece nu a reușit să-i reteze al nouălea cap, a îngropat creatura sub o mare stâncă.

Următoarea sarcina a fost să captureze cerbul cerinian, un cerb cu coarne de aur ce era sacru pentru zeița Artemis. După ce a vânat un an animalul, Hercule a reușit, în cele din urmă, să-l prindă. În vreme ce-l ducea la Tiryns, Artemis l-a oprit și i-a cerut să-i înapoieze cerbul. Eroul i-a promis că animalul sacru nu va fi vătămat, și zeița i-a permis să-și continue călătoria. 

A patra muncă a lui Hercule a fost să pună mâna pe mistrețul de pe muntele  Erymanthus, un animal monstruos care făcea ravagii pe pământurile din preajma acestui munte. După ce a forțat fiara să iasă din bârlogul său, Hercule a vânat-o până ce acesta a obosit atât de tare încât a fost ușor să fie prinsă. 

A cincea îndatorire a eroului a fost să curețe într-o singură zi grajdurile regelui Augias. Regele Augias, fiul zeului soarelui Helios, avea numeroase turme de vite ale căror grajduri nu fuseseră curățate de 30 de ani. Hercule a îndeplinit această sarcina deviind râuri spre grajdurile murdare. 

A șasea muncă a implicat izgonirea păsărilor stimfalide, un stol de înaripate cu gheare și ciocuri din fier, aciuate în preajma lacului Stymphalis, care mâncau oameni și terorizau întreg ținutul. Cu ajutorul zeiței Artemis, Hercule a silit păsările să părăsească cuiburile și le-a străpuns cu săgeți trase din arcul său. 

Apoi, Eurystheus i-a poruncit să prindă taurul cretan și să-l aducă înapoi la Tiryns în viață. Acest taur sălbatic fusese un dar al lui Poseidon către regele Minos din Creta. Regele i-a dat permisiunea lui Hercule să-l captureze și să-l ia cu el. 

Pentru a opta sa muncă, lui Hercule i s-a poruncit să captureze iepele lui Diomedes, o turmă ce aparținea regelui Diomedes al Traciei, constând din animale care mâncau carne omenească. Hercule l-a ucis pe Diomedes și a hrănit cu corpul lui iepele infometate. Apoi, eroul a îmblânzit iepele și i le-a adus lui Eurystheus.

A nouă sarcină a lui Hercule a fost de a obține cingătoarea lui Hippolyte, regina amazoanelor. Hyppolite l-a întâmpinat cu căldură și a consimțit să-i dea cingătoarea. Dar, după aceea, Hera a produs din nou necazuri, făcându-le pe amazoane să creadă că Hercule plănuia să le violeze regina. Ele l-au atacat, iar Hercule a omorât-o pe Hyppolite și i-a luat cingătoarea. 

În  a zecea sa muncă, Hercule a trebuit să prindă boii lui Geryon, un monstru cu trei capete care trăia în vestul îndepărtat, pe insula Erythia. După un voiaj dificil pe mare și de-a lungul deșertului, Hercule i-a ucis pe Geryon, pe un cioban și un pe un câine enorm de pază. După aceea, a luat boii și a revenit la Tiryns. 

A unsprezecea însărcinare a lui Hercule a implicat aducerea merelor de aur ale Hesperidelor, un grup de nimfe de la apus. Potrivit unei relatări, a cerut ajutor de la tatăl Hesperidelor, gigantul Atlas, care susținea cerul. Hercule s-a oferit să ia de la Atlas povara cerurilor dacă acesta lua merele de la fiicele lui. Atlas a fost de acord, a obținut merele de aur, dar apoi a refuzat să-și ia înapoi greutatea cerurilor. Hercule i-a spus lui Atlas să țînă cerurile doar clipă, cât lua o pernă pentru a atenua povara de pe umerii săi. Atlas a consimțit, dar de îndată ce a preluat cerurile, Hercule a înșfăcat merele și a fugit. Într-o altă versiune a legendei, Hercule a obținut el însuși merele după ce a ucis un dragon care păzea pomul în care creșteau acestea. 

Ultima muncă a lui Hercule a fost una din cele mai dificile și periculoase. A trebuit să coboare în regatul lui Hades și să-l prindă pe Cerber (Cerberus), fiorosul câine cu trei capete care păzea porțile spre lumea subterană. Hades i-a zis lui Hercule că-l putea lua pe Cerber numai dacă nu folosea nici o armă pentru a înfrânge bestia. Hercule s-a luptat corp la corp cu Cerber și l-a supus astfel, ori i-a dat o hrană drogată, și l-a purtat apoi la Eurystheus.

Alte aventuri și viața târzie ale lui Hercule

Hercule a avut multe alte aventuri pe parcursul vieții sale. A omorât alți monștri, s-a angajat în numeroase bătălii contra unor dușmani, s-a alăturat expediției lui Iason și argonauților, și a luptat chiar și cu zeul Apollo. În toate, a trebuit să se confrunte cu ura lui Hera, care a căutat să-l persecute întrucât era fiul lui Zeus. 

Mai târziu în viața sa, Hercule s-a căsătorit cu Deianeira, o prințesă a cărei mână a câștigat-o luptând cu zeul răului Achelous. De asemeni, a salvat-o pe Deianeira de un centaur numit Nessus, care încerca să-i facă rău. Când Nessus zăcea pe moarte din cauza săgeților cu care-l lovise Hercule, el a îmboldit-o pe Deianeira să ia din sângele său, spunându-i că acesta va acționa ca o poțiune magică ce-i va asigura pentru totdeauna dragostea soțului său. 

După câțiva ani, temându-se că Hercule s-a îndrăgostit de o altă femeie, Deianeira a luat poțiunea și a întins-o pe veștmântul bărbatului ei. Poțiunea era, de fapt, o otravă puternică și, când Hercule a îmbrăcat acel strai, i-a ars pielea, provocându-i o durere groaznică care nu putea fi alinată. Când a descoperit ce se întâmplase, el s-a sinucis. 

Muribundul Hercule i-a poruncit fiului său să-i clădească un rug funerar, și eroul s-a așezat pe acesta. În vreme ce flăcările rugului s-au întețit, a apărut un mare nor, a lovit un fulger și trupul lui Hercule a dispărut. Acum nemuritor, Hercule a fost dus pe muntele Olimp pentru a fi împreună cu tatăl său, Zeus, și ceilalți zei. Chiar și Hera l-a întâmpinat și i-a permis să se căsătorească cu fiica ei, Hebe. 

Parabola lui Hercule la încrucișare de drumuri