Mitul lui Oedip

Oedip (Oedipus) a fost un erou tragic din mitologia grecească, un rege osândit unui destin groaznic întrucât, fără a ști asta, și-a ucis tatăl și s-a căsătorit cu propria sa mama. Povestea sa este a cuiva care, deoarece nu-și cunoaște adevărata identitate, urmează o cale greșită din viață. 

                               

Odată ce a pornit pe această cale, cele mai bune calități ale sale nu l-au salvat de rezultatele acțiunilor sale, care violaseră legile zeilor și oamenilor. Oedip reprezintă două teme durabile ale mitologiei și dramei grecești: natura vicioasă a omenirii și lipsa de putere a unui individ față de cursul destinului său dintr-un univers crud. 

Mitul lui Oedip

Povestea începe cu un fiu născut regelui Laius și reginei Iocasta din Teba. Oracolul din Delphi le-a spus părinților că, după ce copilul lor va crește, îl va ucide pe Laius și se va însura cu Iocasta. Îngrozit, regele a legat picioarele nou născutului cu un ac mare și l-a lăsat pe un munte, pentru a muri acolo. 

Totuși, niște păstori au găsit pruncul, care a devenit cunoscut ca Oedip, adică "picior umflat", și l-au dus în orașul Corint. Acolo, regele Polybus și regina Merope l-au adoptat și l-au crescut ca și cum ar fi fost propriul lor fiu. Când Oedip a ajuns să fie adult, cineva i-a spus că nu era fiul lui Polybus. Oedip s-a dus la Delphi pentru a întreba oracolul despre adevărații lui părinți. Răspunsul pe care l-a primit a fost, "Ești bărbatul sortit să-și omoare tatăl și să se căsătorească cu mama sa". 

Precum Laius și Iocasta, Oedip a fost determinat să evite destinul prezis lui. Crezând că oracolul îi spusese că era destinat să-l omoare pe Polybus și să se însoare cu Merope, a jurat că nu va reveni niciodată la Corint, și a plecat către Teba. 

De-a lungul drumului, Oedip a ajuns pe o cărare strâmtă dintre munți. Acolo, a întâlnit un bătrân într-un car, venind din partea opusă. Cei doi s-au certat despre cine să se dea deoparte, iar Oedip l-a omorât pe străin și și-a reluat călătoria spre Teba. A aflat acest oraș într-un mare necaz. A auzit că un monstru, numit Sfinx, teroriza locuitorii, devorându-i pe cei care nu reușeau să dea un răspuns corespunzător ghicitorii sale, și că regele Laius fusese asasinat pe când mergea în căutare de ajutor la oracolul de la Delphi. Ghicitoarea Sfinxului era, "Ce umblă în patru picioare dimineața, în două picioare la prânz, și în trei seara?" Oedip, i-a dat răspunsul corect, "Un om care se târăște ca și prunc, ajunge pe două picioare la maturitate și se sprijină într-un baston la bătrânețe". Cu acest răspuns, Oedip nu numai că l-a dat pieirii pe Sfinx, care s-a omorât el însuși cuprins de furie, dar a câștigat și tronul regelui mort și mâna în căsătorie a văduvei lui, Iocasta. 

Oedip și Iocasta au trăit fericiți o vreme și au avut doi fii și două fiice. Apoi, peste Teba s-a pogorât o molimă îngrozitoare. Un profet a declarat că molima nu va înceta până când tebanii îl vor alunga pe ucigașul lui Laius, care se află în oraș. Din Corint, a sosit un mesager anunțând moartea lui Polybus și cerându-i lui Oedip să se întoarcă pentru a guverna Corintul. Oedip i-a spus Iocastei ce-i prezisese oracolul și și-a exprimat ușurarea că trecuse pericolul de a-l ucide pe Polybus. Iocasta i-a zis că nu trebuia să se teamă de oracole, întrucât oracolul de la Delphi anunțase că fostul ei soț  va fi omorât de propriul său fiu și, de fapt, fusese dat pieirii de un străin în drumul lui spre Delphi.

Deodată, Oedip și-a amintit de întâlnirea fatală din călătoria sa și și-a dat seama că îl aflase și-l omorâse pe adevăratul său tată, Laius. În același timp, Iocasta a realizat că cicatricile de pe picioarele lui Oedip îl marcau ca pe copilul căruia Laius îi prinsese cu un ac picioarele cu mult timp în urmă. Confruntată cu faptul că se măritase cu propriul ei fiu și asasinul lui Laius, ea s-a spânzurat. Oedip a luat un ac din îmbrăcămintea sa și s-a orbit cu acesta. 

Potrivit unor relatări, Oedip a fost de îndată izgonit din Teba, iar conform altora, ar fi dus o viață nenorocită acolo, disprețuit de toți. În cele din urmă a fost trimis în exil, întovărășit de cele două fiice ale sale, Antigona și Ismene. După doi ani de rătăciri, a ajuns la Atena, unde și-a găsit refugiu într-o dumbravă numită Colonus. În acest timp, facțiuni din Teba voiau că el să revină acolo, crezând că trupul său va fi benefic pentru oraș. Totuși, Oedip a murit la Colonus și s-a spus că mormântul său aducea noroc atenienilor. 

Moștenirea

În acest fel se desfășoară două cunoscute relatări ale mitului lui Oedip, prezervate în "Regele Oedip" și "Oedip la Colonus", două piese ale dramaturgului antic grec Sofocle. Cele mai multe versiuni ale poveștii au urmat modelul stabilit de Sofocle, deși, o versiune mai timpurie, menționată de Homer în Iliada și Odiseea, spunea că după ce a fost revelată identitatea lui Oedip, Iocasta s-a spânzurat, însă Oedip a continuat să conducă Teba, a murit într-o bătălie și a fost îngropat cu onoruri. 

Romanul Seneca a scris o tragedie intitulată "Oedip", care a influențat scriitori precum John Dryden și Alexander Pope, și francezii Voltaire și Pierre Corneille. Tratări mai târzii ale poveștii lui Oedip includ o traducere a operei lui Sofocle de către poetul William Buttler Yeats, o piesă numită "Mașina Infernală" a lui Jean Cocteau, muzica compozitorului rus Igor Stravinski, opera "Oedipe" a lui Geroge Enescu, și filmul "Oedipus Rex" al cineastului italian Pier Paolo Pasolini. Sigmund Freud, unul dintre fondatorii psihiatriei moderne, a folosit termenul "Complexul lui Oedip" pentru a se referi la o stare psihologică în care băieți sau bărbați simt ostilitate față de tații lor, și sunt atrași de mamele lor. 

Cunoaște-te pe tine însuți | O poveste cu tâlc