Biografia lui Abraham Lincoln | Viața și realizările

 Abraham Lincoln, un avocat autodidact, legislator și un oponent vajnic al sclaviei, a fost ales al XVI-lea al SUA. Lincoln s-a dovedit a fi un priceput strateg militar și un lider abil. Proclamația sa a emancipării a pavat calea spre abolirea sclavieii, în timp ce discursul său de la Gettysburg reprezintă una din cele mai vestite exemple de oratorie în istoria americană. 

În aprilie 1865, când unioniștii erau în pragul victoriei, Abraham Lincoln a fost asasinat de simpatizantul confederației John Wilkes Booth. Uciderea lui l-a transformat într-un martir al cauzei libertății și este considerat pe larg unul dintre cei mai importanți președinți din istoria SUA.

Copilăria și viața timpurie a lui Abraham Lincoln

Abraham Lincoln s-a născut pe 12 februarie 1809, ca fiu al lui Nancy și Thomas Lincoln, într-o cabană de bușteni cu o singură încăpere din comitatul Hardin, Kentucky. În 1816, familia sa s-a mutat în Indiana de Sud. Studiile lui s-au limitat la trei scurte perioade în școli locale, întrucât trebuia să muncească constant pentru a-și sprijini familia.       

                                 

În 1830, familia sa s-a stabilit în comitatul Macon din Illinois de Sud, iar Lincoln a obținut o slujbă, lucrând pe șlep ce transporta marfă în josul răului Missisippi către New Orleans. După mutarea în orașul New Salem, unde a muncit ca vânzător și diriginte de poștă, Lincoln a devenit implicat în politica locală ca suporter al partidului Whig și a câștigat alegerea în legislativul statului Illinois în 1834. 

Asemeni eroilor săi  Whig, Henry Clay și Daniel Webster, Abraham Lincoln s-a opus răspândirii sclaviei în teritorii și a avut o viziune măreață a expansiunii SUA, cu o focalizare pe comerț și orașe mai curând decât pe agricultură. 

Lincoln a învățat de unul singur legislația, trecând de examinarea baroului în 1836. În anul următor, s-a mutat în nou numita capitală a statului, Springfield. În anii ulteriori a lucrat acolo ca avocat pentru clienți de la locuitori ai micilor orașe la căile ferate naționale. 

A întâlnit-o pe Mary Todd, o frumoasă înstărită din Kentucky cu mulți pețitori, și s-a căsătorit cu ea în 1842. Cei doi au avut împreună patru copii, deși numai unul a supraviețuit până la maturitate: Robert Todd Lincoln (1843-1926), Edward Baker Lincoln (1846-1850), William Wallace Lincoln (1850-1862) și Thomas "Tadd" Lincoln (1853-1871). 

Intrarea lui Abraham Lincoln în politică

Lincoln a câștigat în 1846 alegerea în Camera Reprezentanților a SUA. Ca și congresman, a fost nepopular printre mulți votanți din Illinois pentru împotrivirea sa puternică față de războiul americano-mexican. Promițând că nu va căuta să fie reales, în 1849, s-a întors la Springfield. 

Evenimentele l-au propulsat însă înapoi în politica națională. Douglas, un lider democrat din Congres, forțase aprobarea Actului Kansas-Nebraska (1854)care declara că votanții din fiecare teritoriu, mai degrabă decât guvernul federal, aveau dreptul de a decide teritorial dacă trebuie să aibă sclavi sau să-i elibereze. 

Pe 16 octombrie 1854, Lincoln a mers înaintea unei mari mulțimi din Peoria pentru a discuta meritele Actului Kansas-Nebraska cu Douglas, denunțând sclavia și extinderea sa și numind actul o violare a celor mai de bază principii ale Declarației de Independență. 

Cu partidul Whig în ruină, Lincoln s-a alăturat noului partid republican, format în mare parte ca o opoziție față de extinderea sclaviei în teritorii, în 1856, și, în următorul an, a candidat pentru senat. În iunie, Lincoln a rostit vestitul său discurs "Casă divizată", în care a citat din Evanghelii pentru a-și ilustra credința că "acest guvern nu poate rezistă permanent pe jumătate cu sclavi, și pe jumătate cu oameni liberi". Apoi, Lincoln a pledat contra lui Douglas într-o serie de alte discursuri faimoase. Deși a pierdut în alegerile pentru senat, acest lucru i-a clădit reputația pe plan național.

Campania prezidențială din 1860 a lui Abraham Lincoln

Reputația lui Lincoln a crescut și mai mult la începutul anilor 1860, după ce a avut un alt discurs înflăcărat la City's Cooper Union din New York. În luna mai a aceluiași an, republicanii l-au ales pe Abraham Lincoln drept candidatul lor pentru președenție, trecând peste senatorul William H. Seward din New York și alți concurenți puternici.

În alegerile generale, Lincoln s-a înfruntat din nou cu Douglas, care reprezenta democrații nordici. Democrații sudici îl nominalizaseră pe John C. Breckenridge din Kentucky, în vreme ce John Bell candida pentru noul Partid Unionist Constituțional. Cu Breckenridge și Bell împărțindu-și voturile din sud, Lincoln le-a obținut pe cele mai multe din nord și a câștigat Casa Albă. 

Și-a construit un cabinet foarte puternic, compus din mulți rivali politici ai lui, incluzându-i pe Seward, Salmon P. Chase, Edward Bates și Edwin M. Stanton. 

Abraham Lincoln și războiul civil

După ani de tensiuni, alegerea unui nordic antisclavagist ca al XVI-lea președinte al SUA i-a determinat pe mulți sudiști să facă un pas decisiv. În timpul când a fost inaugurată președenția lui Lincoln, în martie 1861, șapte state sudice s-au retras din Uniune și au format Statele Confederate ale Americii. 

În aprilie, Lincoln a ordonat ca o flotă de nave a Uniunii să întărească fortul Sumter din Carolina de Sud. Confederații au tras asupra fortului și flotei Uniunii, declanșând războiul civil. Speranțele pentru o victorie rapidă a Uniunii au fost destrămate de înfrângerea din bătălia de la Bull Run (Manassas), iar Lincoln a adunat peste 500.000 de soldați pe când ambele părți se pregăteau pentru un conflict de durată. 

În timp ce conducătorul confederat Jefferson Davis era un absolvent al West Point, erou din războiul mexican și fost secretar de război, Lincoln avea la activ numai o scurtă perioadă de serviciu militar în războiul Black Hawk. El i-a surprins pe mulți când s-a dovedit a fi un lider capabil în vreme de război, învățând cu rapiditate despre strategie și tactică în anii timpurii ai războiului civil, și alegând cei mai vrednici comandanți. 

Generalul George Mc Clellan, deși iubit de trupele sale, l-a frustrat pe Lincoln prin încăpățânarea sa de a nu avansa pe front, și când Mc Clellan nu a reușit să urmărească armata confederației în retragere a lui Robert E. Lee, în urmarea victoriei Uniunii de la Antietam din septembrie 1862, Lincoln l-a îndepărtat de la comandă. 

În decursul războiului, Lincoln a fost criticat pentru suspendarea unor libertăți civile, incluzând dreptul de habeas corpus, dar el a considerat astfel de măsuri necesare pentru câștigarea războiului. 

Proclamația de Emancipare și Declarația de la Gettysburg

La scurt  timp după bătălia de la Antietam (Sharpsburg), Lincoln a emis o Proclamație de Emancipare preliminară, care a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 1863, și a eliberat toți sclavii din statele rebele neaflate sub control federal, dar i-a lăsat în sclavie pe oamenii din statele de frontieră (loiale Uniunii). 

Deși, odată, Lincoln își afirmase ca "obiectiv suprem" salvarea Uniunii și nu menținerea sau salvarea sclaviei, el a ajuns totuși să vadă emanciparea ca una dintre cele mai mari realizări ale sale și a militat pentru aprobarea amendamentului constituțional scoțând în afara legii sclavia, ce a fost adoptat ca al XIII-lea amendament după moartea sa, în 1865. 

Două victorii importante ale Uniunii din iulie 1863, la Vicksburg, Missisippi, și la Gettysburg, Pennsylvania, au întors, în cele din urmă, cursul războiului. Generalul George Meade a pierdut oportunitatea de a da o lovitură finală armatei lui Lee la Gettysburg, și Lincoln l-a numit la începutul anului 1864 pe victoriosul de la Vicksburg, Ulisses S. Grant, ca și comandant suprem al forțelor militare ale Uniunii. 

În noiembrie 1863, Lincoln a rostit un scurt discurs (numai 272 de cuvinte) la ceremonia de dedicare a noului cimitir național de la Gettysburg. Acest discurs a exprimat elocvent scopul războiului ca originând de la Părinții Fondatori, Declarația de Independență și urmărirea egalității între oameni. A devenit cel mai vestit discurs din președenția lui Lincoln și unul dintre cele mai citate din istorie. 

Câștigarea de către Lincoln a alegerilor prezidențiale din 1864

În anul 1964, Lincoln s-a confruntat cu o bătălie dură de realegere împotriva nominalizatului democrat, fostul general al Uniunii George McClellan. Însă, victoriile Uniunii din război (îndeosebi capturarea de către generalul William T. Sherman a Atlantei, în septembrie) au adus multe voturi pentru Lincoln. În al doilea său discurs de inaugurare a președenției, Abraham Lincoln a subliniat nevoia de reconstruire a Sudului și de reclădire a Uniunii, "fără răutate față de nimeni, și cu caritate pentru toți". 

În vreme ce Sherman mărșăluia triumfător spre nord, prin Carolina, Lee s-a predat lui Grant la Appomattox, Virginia, pe 9 aprilie. Victoria Uniunii era aproape, și Lincoln a dat glas unui discurs la Casa Albă pe 11 aprilie, îndemnând cetățenii să întâmpine cu bun venit Statele Sudice înapoi în țară. Tragic, însă, Lincoln nu a trăit pentru a ajuta la îndeplinirea viziunii sale a reconstrucției. 

Asasinarea lui Abraham Lincoln

În noaptea de 14 aprilie, actorul și simpatizantul confederaților John Wilkes Boots s-a strecurat în loja președintelui de la teatrul Ford din Washington D. C., și l-a împușcat pe Limcol direct în spatele capului. Abraham Lincoln a fost dus la o pensiune de vizavi de teatru, unde a murit dimineața devreme pe 15 aprilie 1865. 

Asasinarea lui Lincoln l-a transformat într-un erou național. Pe 21 aprilie 1865, un tren purtându-i sicriul a părăsit Washington către Springfield, Illinois, unde a fost îngropat pe 4 mai. Trenul funerar a călătorit prin 180 de orașe și 7 state, astfel încât oamenii îndoliați să aducă un ultim omagiu președintelui ucis. 

În prezent, în SUA, ziua de naștere a lui Lincoln, împreună cu ziua de naștere a lui George Washington, este onorată de Ziua Președintelui, ce pică în a treia luni din februarie. 

Biografia lui Alexandru cel Mare | Viața și realizările