Mitul lui Susano-o, zeul japonez al mării

 Un complex zeu japonez, Susano-o a fost asociat în mitologie cu furtunile și marea. Această conexiune a început de la nașterea sa. A fost format din stropii de apă care au căzut atunci când zeul creator Izanagi și-a spălat nasul. 

Susano-o a provocat o serie de necazuri altor zeități incluzându-le pe sora sa, zeița soarelui Amaterasu, și fratele lui, zeul lunii Tsuki-yomi.    

                                   

Deși pus la conducerea mării, Susano-o a invidiat puterea sorei sale asupra soarelui și controlul fratelui său asupra lunii. El s-a purtat atât de urat pe când vizita curtea lui Amaterasu încât aceasta s-a ascuns într-o peșteră luând lumina soarelui cu ea. În cele din urmă, ceilalți zei au ademenit zeița solară să iasă din peșteră. Apoi, l-au pedepsit pe Susano-o tăindu-i barba, unghiile mâinilor și picioarelor, și alungându-l din ceruri. 

Susano-o s-a dus să trăiască în Izumo, în vestul Japoniei, unde a avut diverse aventuri și a început să-și folosească puterea pentru a face bine. Conform unei legende, el a întâlnit un bătrân și o bătrână care jeleau întrucât șapte din fiicele  lor fuseseră mâncate de un șarpe cu opt capete. Susano-o a omorât monstrul îmbătându-l și tăindu-i toate capetele. Drept recunoștiință, bătrânul cuplu i-a dat-o în căsătorie pe fiica rămasă în viață. 

Alte povești spun că Susano-o a luat apă din mare și a adus-o asupra pământului ca ploaie. De asemeni, a creat pădurile tăindu-și părul și barba, și plantând firele de păr pe coaste ale munților. 

Mitul lui Amaterasu, zeița soarelui și fertilității