Miturile din 1001 de nopți

 "1001 de nopți", numită și "Nopțile arabe", este o colecție de povești, mituri, cuprinzând secole de tradiții orientale. 

În centrul antologiei este un rege numit Shahriyar, neîncrezător în femei, care avea obiceiul de a vorbi cu o nouă soție în noaptea nunții lor, și a o omorî a doua zi. O tânără femeie plină de resurse, pe nume Shaharazad / Șeherezada, a avut un plan de a pune capăt acestei tradiții sinistre.       

                 

După ce s-a căsătorit cu regele, Șeherezada a început să-i spună o poveste în noaptea nunții lor, cu promisiunea de a o termina în noaptea următoare. Regele a lăsat-o să trăiască, iar ea și-a repetat trucul. Poveștile sale erau atât de captivante încât Șeherezada și-a salvat viața o dată și încă o dată, astfel încât regele să se delecteze cu restul narațiunii. 

Originea lucrării "1001 de nopți" este necunoscută. Texte arabe mai vechi din aceasta datează din anii 800. Primul text mai lung a fost scris în anii 1400. Nici unul din textele timpurii în limba arabă nu conține exact același povești. Învățații au identificat în lucrare elemente persane, egiptene și din Bagdad, care par să se fi dezvoltat de-a lungul anilor într-o antologie mereu schimbătoare de basme, fabule, poeme, legende despre eroi și povestiri umoristice. Poveștile care sunt cele mai cunoscute în lumea occidentală (despre Sinbad Marinarul, Aladin și lampa sa magică, și Ali Baba și cei 40 de hoți) nu apar în toate edițiile "1001 de nopți". 

Mitul lui Ahura Mazda, zeul suprem persan