25 iulie: Sfânta Cuvioasă Olimpiada

 Cinstită pe 25 iulie, Sfânta Cuvioasă Olimpiada a fost fiica senatorului Anicius Secundus și, prin mama, a fost nepoata eparhului Eulalie. Înainte de a se mărita cu Anicius Secundus, mama Olimpiadei fusese căsătorită cu împăratul armean Arsak, și rămăsese văduvă. Când Sfânta Olimpiada era încă foarte tânăra, părinții ei au logodit-o cu un nobil. Căsătoria trebuia să aibă loc când Sfânta Olimpiada ajungea la vârsta maturității. Totuși, logodnicul ei a murit, și Sfânta Olimpiada nu a vrut o altă căsătorie, preferând o viață de fecioară. 

După decesul părinților săi, ea a devenit moștenitoarea unei mari averi, pe care a început să o împartă săracilor, orfanilor și văduvelor. De asemeni, a oferit donații generoase pentru biserici, mănăstiri, spitale și adăposturi pentru sărmani și oameni fără locuință.

                             

Sfântul patriarh Nectarie (381-397) a numit- pe Sfânta Olimpiada diaconiță. Sfânta și-a îndeplinit îndatoririle onorabil și fără reproșuri. 

Sfânta Olimpiada a dat un mare sprijin iearahilor veniți la Constantinopol: Amfilohie, episcop de Iconum, Onesim de Pont, Grigore Teologul, fratelui Sfântului Vasile cel Mare Petru de Sevasta, Epifanie de Cipru. Nu și-a văzut bogăția ca fiind a sa ci, mai curând a lui Dumnezeu, și a distribuit-o nu numai oamenilor buni, ci și inamicilor. 

Sfântul Ioan Gură de Aur (13 noiembrie) a avut un mare respect pentru Sfânta Olimpiada, și i-a arătat bunăvoința și dragostea lui spirituală. Când acest sfânt ierarh a fost pe nedrept surghiunit, Sfânta Olimpiada și alte diaconite au fost adânc întristate. Plecând din biserica pentru ultima dată, Sfântul Ioan Gură de Aur le-a chemat pe Sfânta Olimpiada și pe alte diaconițe, pe nume Pentadia, Proclia și Salbina. El le-a spus că dușmăniile împotriva lui vor ajunge la un sfârșit, și că se vor întâlni după puțin timp. Le-a cerut să nu abandoneze biserica, ci să continue să o servească sub succesorul său. Vărsând lacrimi amare, Sfintele femei au căzut înaintea lui. 

Patriarhul Teofil al Alexandriei (385-412) a avut repetat beneficii grație generozitățîi Sfintei Olimpiada, dar s-a întors împotriva ei din cauza devoțiunii sale față de Sfântul Ioan Gură de Aur. De asemeni, la sosirea sa la Constantinopol, aceasta gazduise și hrănise călugări pe care patriarhul Teofil ii alungase din deșertul egiptean. El a adus acuzații nedrepte Sintei Olimpiada și a încercat să împrăștie îndoieli despre viața sa sfântă. 

După surghiunirea Sfântului Ioan Gură de Aur, cineva a incendiat o mare biserică și, după asta, a ars o parte a orașului. 

25 iulie: Adormirea Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Toți suporterii lui Ioan Gură de Aur au ajuns să fie suspectați de incendiere, și au fost chemați la interogatorii. La judecată a fost convocată și luată la întrebări și Sfânta Olimpiada. La final, a fost amendată cu o mare sumă de bani pentru fărădelegea incendierii, în pofida nevinovăției sale și a lipsei de dovezi contra sa. Apoi, Sfânta a părăsit Constantinopol și s-a dus la Kyzikos (pe marea Marmara). Însă, dușmanii ei nu și-au încetat persecuțiile. În anul 405, au condamnat-o la închisoare la Nicomedia, unde Sfânta a trecut prin nenorociri și privațiuni. Din exilul său, i-a scris Sfântul Ioan Gură de Aur, consolând-o pentru necazurile sale. În anul 409, Sfânta Olimpiada a intrat în odihna veșnică. 

Sfânta Olimpiada i-a apărut în vis episcopului Nicomediei, poruncindu-i ca trupul ei sfânt să fie pus într-un sicriu de lemn și aruncat în mare. "Oriunde poartă valurile sicriul, fie ca acolo să fie îngropat trupul meu", a spus Sfânta. Pe ape, sicriul a ajuns într-un loc numit Brokthoi, din apropiere de Constantinopol. Locuitorii, cărora le dăduse veste Dumnezeu, au luat moaștele Sfintei Olimpiada și le-au amplasat în biserica Sfântului Apostol Toma. 

După aceea, în decursul unei invazii a inamicilor, biserica a ars, însă moaștele au rămas intacte. Sub patriarhul Sergiu (610-638), acestea au fost transferate la Constantinopol și duse la o mănăstire de femei fondate de Sfânta Olimpiada. De la moaștele sale au venit numeroase minuni și vindecări. 

25 iulie: Sfânta Cuvioasă Eupraxia