Superstiții despre respirație

 Conținut

⦁ Asocierea dintre respirație și suflet

⦁ Când să îți ții respirația?

⦁ Inhalarea sufletului unui muribund

⦁ Respirația ca unificare a minții cu trupul

⦁ Superstiții românești despre suflare

Respirația a fost dintotdeauna asociată cu spiritul sau forța vieții. Multe cuvinte străvechi definind "respirația" au însemnat, totodată, "spirit". De pildă, termenul ebraic "ruach", cel grecesc "pneuma" și cel latin "spiritus". 

O superstiție întâlnită în multe culturi presupunea să îți ții respirația când treceai pe lângă un cimitir, pentru a nu inhala spiritul ori sufletul rătăcitor al cuiva recent decedat. În folclorul din unele părți ale Europei și Americii, protejarea gurii și nasului împiedica suflete neliniștite sau invidioase să-ți intre în corp.         

   

Superstiții despre respirație

                          

Într-o credință asemănătoare, atunci când străbăteai un tunel trebuia să te oprești din a respira. Dacă reușeai să faci asta până la capătul tunelului, îți puteai pune o dorința ce urma să se împlinească sau te apărai de nenoroc. 

O superstiție răspândită, conform căreia cineva poate îngloba sufletul unui muribund prin inhalarea ultimei sale suflări, a existat încă din antichitate. Numele lui Psyche, personificarea grecească a sufletului, a însemnat la origine "respirație". 

Printre alte elemente care unifică mintea cu trupul, respirația are un rol central. Respirația este unică întrucât este o funcțiune atât voluntară, cât și involuntară, permițând un control conștient, în vreme ce sprijină procesul esențial al vieții. În tradiții spirituale, respirația este considerată podul care unește corpul fizic cu mintea subtilă. Când respirația este calmă și regulată, mintea se îndreaptă în mod natural către liniște și claritate. Când respirația devine neregulată sau rapidă, mintea reflectă această agitație prin neliniște, anxietate ori distragere. În practici precum pranayama din yoga și meditația focalizată către respirație, puterea respirației este folosită pentru a se influența starea mintală, răspunsurile emoționale și conștientizarea spirituală. 

Conceptul respirației a fost corelat cu norocul de mii de ani. Cei pasionați de jocuri de noroc suflă și astăzi asupra cărților, zarurilor sau chiar biletelor lor la loterie. 

Într-o credință din Vâlcea, se spunea că cine suflă peste beregata cocoșului este sortit sărăciei. 

Dacă o persoană trecea peste ape marțea sau sâmbătă seara, trebuia să-și facă cruce și să sufle înspre ape, astfel încât să nu se îmbolnăvească atunci când se scăldau "nemilostivele". (Ardeal). Se mai zicea că dacă cineva sufla peste mâncarea pisicilor, le dădea acestora o parte din sufletul său. 

La români, într-o legendă din ziua de Caloianului, se spunea că după ce Dumnezeu a plămădit din pământ primul om, l-a pus pe Sfântul Duh să sufle peste acesta și, astfel, Adam a prins viață iar Dumnezeu l-a dus apoi în rai. 

Surse principale:

⦁ Richard Webster: The Encyclopedia of Superstitions

⦁ Dr. Mithilesh Kumar Pandey, Dr. Shreya Arora: : Spiritual Traditions and Practices for Human Development

⦁ Charles Hardwick: Traditions, Superstitions, and Folklore, (chiefly Lancashire and the North of England:) Their Affinity to Others în Widely-distributed Localities; Their Eastern Origin and Mythical Significance

⦁ Artur Gorovei - Credinţe Şi Superstiţii Ale Poporului Român

⦁ Olteanu, Antoaneta - Calendarele Poporulul Român 

Superstiții despre aer