Superstiții despre monede

 Cuprins

⦁ Monedele și norocul

⦁ Monedele aruncate în fântâni

⦁ Superstiții ale marinarilor despre monede

⦁ Monedele în ritualuri de înmormântare

⦁ Monedele în tradiții românești

Monedele, indiferent de valoarea lor, au fost considerate mereu ca a fi norocoase. Potrivit unei zicale englezești, "Orice monedă care se întâmplă să fie în posesia mea, este una norocoasă". 

Dăruirea unei monede unui cerșetor, la fel ca și aruncarea uneia într-o fântână, aducea noroc. Obiceiul de a arunca monede într-o fântână sau într-un puț își are originea în credința că în aceste ape sălășuiau spirite bune. Cine voia să se ferească de ghinion, era musai să  onoreze astfel de spirite în acest fel, pentru a fi, totodată, sub protecția lor.    

                         

Superstiții despre monede 

Milioane de oameni aruncă anual monede în fântâna Trevi din Roma, fiind convinși că, astfel, vor reveni în cetatea eternă. 

Iranienii procedează similar când lasă monede în bazinul de la mauzoleuul înălțat în cinstea lui Saadi, poetul lor național. 

Obiceiul de a se amplasa o monedă sub catargul principal al unui vas își are originea în mitologia grecească. Sufletele celor morți trebuiau să traverseze râul Styx pentru a ajunge pe Câmpiile Elizee, sălașul celor binecuvântați. Charon deținea singura barcă care străbătea râul și cerea câte un "Obolus" (obol), o monedă grecească, pentru fiecare drum peste ape. Din acest motiv, grecii își îngropau morții cu o monedă, așezată în mâna sau pe gura decedatului. Cu timpul, tradiția de a se pune o monedă sub catargul principal a început să fie un fel de protecție bănească oferită spiritelor mării. 

De asemeni, în numeroase culturi europene, se obișnuia să se amplaseze o monedă sub fundația locuinței ori sub pragul de intrare în aceasta, astfel încât familia din casă să se bucure de noroc și avuție. Asemănător, în unele regiuni din România, se puneau sub talpa unei noi case capul unui cocoș negru sacrificat și o monedă, astfel încât strămoșîi care locuiseră în acel spațiu să aibă cu ce să-și plătească "vămile". 

În Europa din Evul Mediu, existau monede în onoarea Sfintei Elena, mama Sfântului Constantin. Acestea erau marcate cu o cruce, și se credea că aveau proprietatea de a vindeca epilepsia dacă erau purtate la gât. 

Tradiția de a se pune monede pe ochii unui mort este obișnuită în multe culturi. Această superstiție originează din credința că decedatul putea deschide ochii, căutând prin jur oameni care să i se alăture pe lumea cealaltă. 

În Munții Apuseni din România, cu prilejul popasurilor (prohodirilor), o femeie dădea peste sicriul decedatului covrigei și o monedă. În Năsăud, se punea peste sicriu o monedă pentru preot (ortul popii). Totodată, exista obiceiul românesc de a se aruncă bănuți la fiecare popas al mortului către cimitir. 

Marinarii utilizau monede găurite la mijloc ca amulete sau talismane. Era un obicei ce poate proveni din vremuri străvechi, când oamenii găseau pe malul mării pietre găurite și aveau credința că acestea fuseseră purtate de zei ai mării, oferindu-le din această cauză protecție. 

Superstiții despre bani din toată lumea

Se spunea că cea mai norocoasă monedă purtată de cineva era una care purta anul de naștere al acelei persoane. 

Plata pentru a primi un dar pare să fie o idee ciudată, însă a fost practicată de mult timp. Era considerat cu ghinion să dai drept cadou un cuțit sau un foarfece, întrucât acest instrument ascuțit putea "tăia" o prietenie. Această superstiție a provenit din magia neagră. Dacă un obiect ascuțit ca un ac ori un bold era infuzat cu magie negativă și era dăruit unei persoane, îi putea face rău acesteia. Totuși, efectele malefice ale acestui obiect puteau fi evitate dacă primitorul plătea o mică sumă sau o monedă în schimbul acestuia. 

Era, totodată, cu nenoroc să nu ridici o monedă aflată pe jos.  Într-o versiune  superstitiei, era bine să o iei dacă era cu fața (capul) în sus, căci îți furniza noroc toată ziua. Dacă, însă, era cu fața în jos, nu era recomandat să o culegi. 

Pentru a se aduna din nou bani în el, un portofel nu trebuia să fie lăsat niciodată gol, fiind necesar să rămână măcar o monedă în acesta. 

În România, în zona Sucevei, cu prilejul Sântoader, se puneau în apa în care se spălau fetele monede de argint, astfel încât ele să aibă pielea albă precum acest metal. În Transilvania, se zicea că în noaptea de Sângeorz un om putea zări comorile arzând de sub pământ. Pentru a izbândi în această întreprindere, trebuia să urmărească în ape un șarpe alb, și să-l omoare cu o monedă de argint. 

Prin Moldova, se spunea că pentru a se proteja de toate bolle, cineva trebuia să aibă pe deget un inel făcut dintr-o monedă dată de pomană. În alte zone românești, în mersul cu Iordănitul din casă în casă, copiii care stropeau gazdele cu găleți de apă și busuioc erau răsplătiți de acestea cu monede aruncate în căldările lor. 

De 1 martie, românii legau câte o monedă de argint sau aur, cu ațe împletite de culoare roșie și albă (mărțișoare), la gâtul ori mâna copiilor lor, astfel încât aceștia să aibă sănătate și noroc în decursul anului. 

Surse principale:

⦁ C. M. Stevans, Cora Linn Daniels: Encyclopædia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences of the World

⦁ Richard Webster: The Encyclopedia of Superstitions

⦁ Romulus Antonescu: Dicţionar de Simboluri şi Credinţe Tradiţionale Româneşti

⦁ Artur Gorovei: Credinţe Şi Superstiţii Ale Poporului Român

⦁ Antoaneta Olteanu: Calendarele Poporulul Român

Monedele Feng Shui, simboluri norocoase de atragere a bogăției și banilor