duminică, 11 ianuarie 2015

Ce se intampla in creierul unei femei care devine mama

Cineva spunea odata ca faptul de a deveni mama echivaleaza cu descoperirea unei noi si stranii camere in casa in care traiesti de multa vreme. Maternitatea produce o transformare a vietii unei femei pe toate planurile, mai cu seama prin prisma schimbarilor emotionale.

Creier mama
Potrivit neurologilor, chiar si inainte ca o femeie sa nasca, are loc o metamorfoza a structurii creierului sau. Dupa secole de cercetare a schimbarilor comportamentale aparute la proaspetele mame, oamenii de stiinta au inceput abia de curand sa faca legatura intre felul cum o femeie se poarta si ceea ce se petrece in cortexul ei prefrontal, in creierul ei mijociu, sau in lobii sai parietali.

Materia cenusie se concentreaza, si se inregistreaza o crestere a activitatii in regiunile cerebrale care controleaza empatia, anxietatea si interactiunea sociala. Aceste schimbari, determinate de un flux de hormoni din timpul sarcinii si din perioada postnatala, conduc la crearea unui simtamant de atractie al noii mame fata de copilul ei. Cu alte cuvinte, sentimentele materne de dragoste coplesitoare, de protectie si constanta grija fata de bebelus au la origine o serie de reactii din creier.

In opinia unor numerosi oameni de stiinta, cercetarea creierului matern constitue, de asemeni, cheia de a intelege de ce atat de multe mame trec prin anxietate si depresie.

Se estimeaza ca una din sase femei sufera de depresie postnatala, si multe din proaspetele mamici tind sa capete obsesia de a se spala mereu pe maini sau a verifica neincetat daca pruncul lor mai respira.

"Acesta este ceea ce numim un aspect al unui comportament aproape obsesiv-compulsiv in primele luni dupa nasterea copilului," declara cercetatorului creierului maternal Pilyoung Kim. "Mamele declara, de fapt, ca sunt strabatute intens de ganduri despre lucruri pe care nu le pot stapani. Ele se gandesc constant la copil. Este bebelusul sanatos? Bolnav? Satul?"

"La noile mamici, apar schimbari in numeroase zone ale creierului," continua Kim. "Intensificari ale activitatii in regiuni ale creierului ce implica controlul emotiilor, empatia, dar si ceea ce noi numim motivatiile materne- si cred ca acesta regiune poate fi consistent asociata cu comportamentele obsesiv-compulsive. In perioada postnatala, atat la animale, cat si la fiintele umane, exista o enorma dorinta de a avea grija de noii nascuti."

Exista mai multe zone interconectate ale creierului care contribuie la comportamentul si dispozitia mamelor. Cercetatori au un interes aparte fata de setul de neuroni de forma unei migdale, cunoscut sub numele de amigdala, care ajuta procesele memoriei si provoaca reactii emotionale precum frica, anxietatea si agresivitatea. Intr-un creier normal, activitatea din amigdala creste vreme de saptamani si luni dupa nastere. Aceasta crestere este corelata cu felul cum se comporta noile mame, genereaza hipersensibilitatea acestora fata de nevoile bebelusilor si creaza un feedback pozitiv care motiveaza comportamentul matern.

Conform cercetatorilor, doar simplu fapt de a-si privi copii determina la mame activarea centrilor cerebrali ai recompensarii. Acest circuit al creierului matern influenteaza felul cum ii vorbeste o mama copilului ei, atentia sa fata de cel mic, si chiar atasamentul sau fata de bebelus. Nu este surprinzator, asadar, ca afectarea amigdalei este legata de inalte niveluri de depresie la mame.

O mare parte din ceea ce se intampla in amgidala unei noi mame are de a face cu hormonii care o traverseaza. Aceasta regiune este caracterizata de o inalta concentratie de receptori ai hormonilor precum oxitocina, care inregistreaza o amplificare in timpul sarcinii.

"Vedem transformari atat hormonale, cat si cerebrale," explica cercetatorul Ruth Feldman. "Nivelurile materne de oxitocina - responsabile pentru crearea conexiunii mama-copil la mamifere - se maresc dramatic in perioada sarcinii si cea postnatala, si, cu cat mama este implicata mai mult in ingrijirea copilului, cu atat mai mult se mareste oxitocina."

Mamele care isi alapteaza copiii sunt cu mult mai sensibile la sunetul plansetului copiilor lor decat cele care nu fac acest lucru. Oxitocina se intensifica, de asemeni, atunci cand femeile se uita la bebelusii lor, ii aud gangurind sau tipand, sau atunci cand ii alinta. O intensificare a oxitocinei in timpul alaptarii poate explica de ce cercetatorii au descoperit ca mamele care alapteaza sunt mai receptive fata de plansul copiilor lor.

Ceea ce oamenii de stiinta par a nu sti - potrivit lui Feldman - este ca procesul de a deveni mama se aseamana foarte cu mult cu cel al indragostirii. Acest lucru poate fi remarcat in modul cum parintii isi descriu sentimentele ivite atunci cand isi vad pentru prima oara bebelusii. Feldamn precizeaza: "Am aratat ca in timpul primelor zile de "indragostire" fata de bebelusi se petrec niste schimbari asemanatoare cu cele aparute intre partenerii romantici."

Cele mai mari transformari de acest tip se ivesc la prima nastere a unei femei. Schimbarile cerebrale nu se produc insa numai la mame. Barbatii trec prin transformari de acelasi gen atunci cand sunt implicati profund in ingrijirea copiilor. Cu toate acestea, specifica Feldman, oxitocina pare sa nu provoace comportamentul de ingrijire al bebelusilor la barbati la fel ca la mame. Creierul parental al barbatilor este sprijinit de o retea socio-cognitiva care se evolueaza la ambele sexe mai tarziu in viata, in vreme ce femeile par sa isi fi dezvoltat "o constelatie comportamentala creier-hormoni" care intra in functiune in mod automat atunci cand devin mame. Se poate spune, dept urmare, ca in creierele femeilor este implantat un comportament specific maternitatii inainte ca ele sa aiba copii.

Poate ca maternitatea nu este decat un loc secret din creierul femeii, asteptand sa fie descoperit odata cu nasterea unui copil.

Sursa: theatlantic.com


Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:

Ce mai face mama ta?

Ce simte un copil nou nascut?

Mama in aforisme, citate, maxime

Niciun comentariu: