luni, 13 iulie 2015

Crângul de cedri - O poveste de Paulo Coehlo

În 1938, diplomatul japonez Chiune Sugihara a lucrat la ambasada Japoniei din Lituania, în vremea uneia din cele mai groaznice perioade cunoscute de umanitate. El a salvat mii de evrei polonezi de teroarea nazistă acordându-le vize de ieşire din ţară.

Coincidenta Paulo Coehlo
Actul său de eroism, ce a sfidat propriul său guvern mulţi ani, a fost doar doar o notă de subsol în istoria celui de-al doilea război mondial până când oamenii pe care Sugihara îi scăpase de moarte au rupt tăcerea şi s-au hotărât să îi spună povestea. Fiecare dintre ei a ridicat în slăvi curajul lui, media li s-a alăturat, iar scritorii s-au simţit inspiraţi să izvodească cărţi în care îl descriau ca pe un "Schindler japonez."

În acelaşi timp, guvernul israelian aduna date despre toţi ce se dovediseră astfel de salvatori pentru a le răsplăti eforturile. Una din căile prin care statul israelian a încercat să-şi recunoască datoria faţă de aceşti oameni a fost să planteze arbori în onoarea lor. Atunci când bravura lui Sugihara a devenit cunoscută, autorităţile israeliene au plănuit, potrivit obiceiului, să sădească un crâng de copaci în onoarea sa. De această dată, s-au gândit la cireşi, aceştia fiind pomii tradiţionali ai Japoniei.

Această decizie a fost schimbată însă peste noapte. Israelienii au ajuns la concluzia că cireşii nu reprezentau un simbol adecvat al curajului lui Sugihara. Ei au ales, în schimb, să planteze un crâng de cedri, întrucât aceştia erau arbori cu mult mai viguroşi şi înglobau conotaţii sacre, fiind folosiţi la construcţia celui dintâi Templu.

Abia după ce copacii erau deja plantaţi, autorităţile au aflat că, în limba japoneză, "sugihara" însemna, de fapt, "crâng de cedri."


Traducere din limba engleza: Diana Popescu


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Fiecare om îşi poartă propria-i cruce | O poveste cu tâlc

Plânsul deşertului - O poveste de Paulo Coehlo 

Paulo Coehlo: Povestea creionului

6 comentarii:

Asterisc spunea...

Îmi place că ai folosit verbul a izvodi, pe care l-ai mai folosit într-un articol anterior, ceea ce înseamnă că îți este familiar. Apreciez acest lucru în condițiile în care limba română devine tot mai săracă și cînd trendul este spre cuvintele din engleză, a izvodi avînd origini slave.

Diana Popescu spunea...

Iti multumesc pentru remarca. Am citit destul de mult si, uneori, incerc sa gasesc (chiar daca nu o fac constient) sa gasesc sinonime cat mai potrivite pentru un cuvant dintr-un anumit context, fara sa ma feresc de cuvinte considerate de unii invechite ori pretioase.

Anonim spunea...

Am visat ca concubinul meu si-a pus dintii car ii are lipsa

Mikael Oddmund spunea...

Da, o găsesc remarcabilă în multe feluri şi o citesc, de cele mai multe ori, fără aplombul comentariilor. O vorbă plăcută, căreia cu greu îi poti intuit atât sursa, cât şi finalitatea, dar care încântă prin diafan. Pe alocuri discurs serafic. Bine te-am regăsit, vorbă-caldă.

Diana Popescu spunea...

Bine ai revenit, vorba neastamparata, cercetatoare, clocotind mereu intr-un alambic...

Mikael Oddmund spunea...

Bun-bun. Nu-l pot monopoliza pe Coelho aşa că nu violentez cititorul cu replică la comm-ul tău. Dar da, mi-a lipsit cadenta celor 2 nume succedându-se şi riscând să se completeze reciproc.
On topic: conspiră tot universul la şi pentru om, nu aşa zicea învătatu'?