duminică, 19 iulie 2015

Mica fermă şi vaca - O poveste de Paulo Coehlo

Un filosof călătorea alături de un discipol printr-o pădure discutând despre importanţa întâlnirilor neaşteptate. Părerea filosofului era că orice se află în preajma noastră ne oferă oportunitatea de a învaţa sau a da lecţii.

La un moment dat, cei doi au trecut dincolo de poarta unei mici ferme care, deşi era bine amplasată, părea să fie extrem de neîngrijită. "Să luăm, drept exemplu acest loc," a remarcat discipolul. "Ai dreptate întru totul, maestre. Ceea ce învăţ de aici este că mulţi oameni trăiesc în paradis, dar nu sunt conştienţi nici pe de parte de acest lucru şi continuă să îşi ducă traiul în nişte condiţii mizere."

O poveste de Paulo Coehlo
"Am spus că învăţăm şi dăm lecţii," i-a replicat filosoful. "Nu este niciodată îndeajuns să observi, pur şi simplu, ce se petrece. Trebuie să descoperi, totodată, cauzele, pentru că putem să înţelegem lumea numai atunci când îi desluşim cauzele."

Au bătut la uşă şi au fost primiţi în casă de stăpânii fermei, un cuplu cu trei copii, cu toţii îmbrăcaţi în straie rupte, murdare.

"Trăiţi în mijlocul pădurii, fără să aveţi vreun magazin pe aproape," s-a adresat filosoful capului familiei. "Cum reuşiţi să supravieţuiţi aici?"

Bărbatul i-a răspuns cât se poate de împăcat, "Prietene, avem o vacă care ne da mai mulţi litri de lapte în fiecare zi. O parte îl vindem sau îl schimbăm în oraşul din apropiere contra altor alimente, şi cu ceea ce ne mai rămâne facem brânză, smântână şi unt pentru noi înşine. În acest fel, reuşim s-o scoatem la capăt."

Filosoful a mulţumit pentru această informaţie, s-a uitat în jur câteva clipe şi a plecat. Pe când se îndepărtau de casă, i-a spus discipolului: "Ia vaca, du-o către prăpastia aceea, şi împinge-o în ea!"

"Dar vaca este singurul mijloc de subzistenţă al acestei familii!"

Filosoful nu mai rostit nici un cuvânt. Fără să aibă de ales, tânărul a făcut aşa cum i se poruncise, iar vaca şi-a găsit sfârşitul în prăpastie.

Scena aceasta a rămas adânc întipărită în mintea discipolului. Mulţi ani mai târziu, atunci când devenise un om de afaceri de succes, s-a hotărât să se întoarcă în acel loc, să-i mărturisească familiei ce făcuse, să îşi ceară iertare şi să-i ajute pe acei oameni cu nişte bani."

Imaginaţi-vă cât de surprins a fost descoperind că ferma prosperase, era presărată cu pomi înfloriţi, în garaj era o maşină, iar nişte copii se jucau voioşi în grădină. A fost cuprins de o cruntă remuşcare, gândind că familia de pe vremuri fusese silită să vândă ferma pentru a-şi asigura existenţa. S-a grăbit să ajungă până la casă şi a fost întâmpinat de un servitor binevoitor.

"Ce s-a întâmplat cu familia care stătea aici acum zece ani?" s-a interesat el.

"Încă mai este aici," a venit, prompt, răspunsul.

Uluit, a dat buzna în casă, iar proprietarul acesteia l-a recunoscut. L-a întrebat despre filosof, însă fostul discipol era prea nerăbdător să afle cum reuşise acest om să-şi pună ferma pe picioare şi să-şi înalte atât de mult nivelul de trai.

"Ei bine, aveam o vacă, dar a căzut într-o prăpastie şi a murit," i-a zis bărbatul.

"Apoi, pentru a-mi susţine familie, a trebuit să plantez zarzavaturi şi legume. Plantelor le-a luat o vreme până să crească, aşa că am tăiat copaci şi le-am vândut lemnul. După aceea, desigur, a fost nevoie să cumpăr puieţi pentru a înlocui arborii retezaţi. În timp ce cumpăram puieţii, m-am gândit la hainele trebuincioase copiilor mei, şi mi-a venit ideea că aş putea să-mi cresc propriul bumbac. A fost greu în primul an dar, după recoltare, vindeam deja legume, ierburi aromatice şi bumbac. Nu mi-am dat seama niciodată ce mare potenţial avea ferma asta. Am avut cu adevărat noroc că mi-a murit vaca."


Potrivit lui Paulo Coehlo, această poveste a i-a fost inspirată de una anonimă, care circula pe internet în anul 1999. 


"Totul îmi spune că sunt pe cale să iau o decizie greşită, dar a face greşeli este doar o parte din viaţă. Ce vrea lumea de la mine? Îşi doreşte să nu-mi asum nici un risc, să mă întorc de unde am venit pentru că nu am avut curajul să spun "da" vieţii?" 
Paulo Coelho, Eleven Minutes/11 minute 


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Plânsul deşertului - O poveste de Paulo Coehlo

Paulo Coehlo: Povestea creionului 

Crângul de cedri - O poveste de Paulo Coehlo

Niciun comentariu: