sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Osho despre rebeli şi revoltă

Noţiunea mea despre rebel este foarte simplă: un om care nu trăieşte ca un robot condiţionat de trecut.

Religia, societatea, cultura... orice aparţine de ieri nu interferează în nici un fel în modul său de viaţă, în stilul său de viaţă.

Osho despre rebeli şi revoltă
El trăieşte individual - nu ca o spiţă într-o roată, ci ca o unitate organică. Viaţa sa nu este decisă de nimeni altcineva, ci numai de propria sa inteligenţă. Aroma pătrunzătoare a vieţii sale este cea a libertăţii - nu numai că el trăieşte în libertate, dar îi permite oricărui altul să trăiască de asemeni în libertate. El nu îngăduie nimănui să se bage în viaţa sa, şi nici el nu intervine în viaţa altcuiva. Pentru el, viaţa este atât de sacră - iar libertatea este cea mai de preţ valoare - încât îşi poate sacrifica totul pentru ea; respectabilitate, statut, chiar însăşi viaţa.

Libertatea pentru el, este ceea ce Dumnezeu obişnuia să fie pentru oamenii aşa-zişi religioşi din trecut.

Libertatea este Dumnezeul său.

Oamenii au trăit vreme de secole precum oile, ca o parte a mulţimii, urmând tradiţiile acesteia, convenţiile - urmând scripturile vechi şi vechile discipline. Dar acel fel de viaţă era anti-individual; dacă eşti creştin nu poţi fi un individ; dacă eşti hindus nu poţi fi un individ.

Un rebel este un om care trăieşte întru totul potrivit propriei sale lumini, şi riscă orice altceva pentru valoarea esenţială a libertăţii.

Rebelul este omul contemporan. Gloatele nu sunt contemporane.

Hinduşii cred în scripturi vechi de cinci ori zece mii de ani. La fel este cazul cu alte religii prea moarte pentru a stăpâni ceea ce trăieşte.

Rebelul se revoltă împotriva a ceea ce este mort, îşi ia viaţa în propriile sale mâini. Nu îi este frică să fie singur; dimpotrivă, se bucură de singurătatea sa ca de una de cele mai de preţ comori. Mulţimea îţi conferă securitate, siguranţă - cu preţul sufletului tău. Te înrobeşte. Îţi da îndrumări cum să trăieşti: ce să faci, ce să nu faci.

Pe cuprinsul întregii lumi, fiecare religie a dat ceva de genul celor zece porunci - şi acestea au fost date oamenilor care nu aveau nici o idee despre cum urmează să fie viitorul, despre cum urmează să fie starea de conştientizare a omului în viitor. Este ca şi cum, copil mic fiind, ai fi pus să-ţi scrii intreaga poveste a vieţii tale, fără să ştii deloc ce înseamnă tinereţea, ce reprezintă bătrâneţea, ce este moartea.

Toate religiile sunt primitive, crude - iar ele au dat formă vieţii tale. Desigur, întreaga lume este plină de mizerie: nu ţi se permite să fii tu însuţi.

Fiecare cultură vrea ca tu să fii o copie la indigo, să nu îţi arăţi niciodată adevărata faţă.

Rebelul este cel care trăieşte conform propriei sale lumini, acţionează potrivit propriei sale inteligente. El îşi crează calea păşind pe ea, el nu urmează mulţimea pe superautostrăzi.

Viaţa sa este periculoasă - dar o viaţă care nu este periculoasă nu este viaţă deloc. Rebelul acceptă provocarea necunoscutului. El nu întâlneşte necunoscutul care vine în viitor pregătit de trecut. Acesta crează întreaga angoasă a umanităţii; trecutul te pregăteşte, iar viitorul nu are cum niciodată să fie în trecut. Ziua ta de ieri nu are cum să fie vreodată ziua ta de mâine.

Până acum însă în aşa fel a trăit omul: ziua ta de ieri te pregăteşte pentru ziua ta de mâine. Însăşi pregătirea devine astfel o piedică. Nu poţi respira liber, nu poţi iubi liber, nu poţi dansa liber - trecutul te-a schilodit în toate felurile posibile.

Povara trecutului este atât de grea încât oricine este zdrobit sub ea.

Rebelul spune, pur şi simplu, adio trecutului.

Este un proces constant; de aceea, să fii rebel înseamnă să fii continuu în revoltă - întrucât fiecare clipă este pe cale să devină trecut; fiecare zi este pe cale să devină trecut. Nu este acel trecut care este deja în mormânt - te mişti prin el în fiecare clipă. De aceea, rebelul trebuie să înveţe o artă nouă: arta de a muri cu fiecare clipă care a trecut, astfel încât să poată trăi liber în noua clipă care vine.

Un rebel este într-un proces continuu de revoltă; el nu este static. Şi aici fac eu distincţia dintre revoluţionar şi rebel.

Revoluţionarul este condiţionat şi el de trecut. Poate să nu fie condiţionat de Iisus Hristos sau de Gautam Buddha, dar este condiţionat de Karl Marx sau Mao Zedong ori Iosif Stalin sau Adolf Hitler ori Benito Mussolini... Revoluţionarul are propria sa biblie - Das Kapital; propriul sau pământ sfânt - Uniunea Sovietică; propria sa Mecca - Kremlinul... şi la fel ca orice altă persoană religioasă, nu trăieşte potrivit stării sale de conştiinţă. El trăieşte conform unei conştiinţe create de alţii.

Din acest motiv, revoluţionarul nu este decât un reacţionar. El poate fi împotriva unei anumite societăţi, dar este întotdeauna susţinătorul unei alte societăţi. Poate fi împotriva unei culturi, însă este gata cât de curând pentru o altă cultură. El nu face decât să se mute dintr-o închisoare în alta - din creştinism în comunism; de la o religie la alta - din hinduism în creştinism. Îşi schimbă închisorile.

Rebelul se mişcă, pur şi simplu, în afara trecutului şi nu îi permite niciodată trecutului să îl domine. Este un proces constant, continuu. Întreaga viaţă a rebelului este un foc arzând. Până la cea din urmă respiraţie a sa, este proaspăt, este tânăr. El nu va întâmpina nici o situaţie conform experienţei sale trecute; el va trata fiecare situaţie potrivit stării sale de conştiinţă prezente.

Din punctul meu de vedere, a fi rebel este singura cale de a fi religios, iar aşa-numitele religii nu sunt deloc religii.

Ele au distrus complet umanitatea, au înrobit fiinţele umane, le-au înlănţuit sufletele; în acest fel, la suprafaţă pari să fii liber, dar adânc în tine, religiile au creat o anumită conştiinţă care continuă să te domine.

Este aproape ca şi cu marele om de ştiinţă, Delgado... El a descoperit că în creierul uman există şapte sute de centri. Aceşti centri sunt conectaţi cu întreg trupul tău, cu întregul tău sistem. Există un centru pentru sexul tău, un centru pentru inteligenţa ta, şi pentru orice din viaţa ta. Dacă este implantat un electrod într-un anumit centru din creier, se petrece un fenomen foarte straniu. Delgado l-a arătat pentru prima dată în Spania.

El a pus un electrod în creierul unui taur foarte puternic - cu o telecomandă în buzunarul sau - şi a stat în câmp deschis, fluturând un steag roşu, iar taurul s-a repezit nebuneşte către el.

Era cel mai periculos taur din întreaga Spanie, şi mii de oameni s-au adunat să vadă ce se va întâmpla. Ei au urmărit fenomenul... răsuflarea li s-a oprit, ochii nu le mai clipeau... Taurul s-a apropiat tot mai mult, şi cu toţii se temeau că Delgado va muri într-o clipită. El avea însă în buzunar mică telecomandă... Chiar atunci când taurul a fost la numai un picior distanţă de el, a apăsat un buton în buzunarul său - nimeni nu văzut asta - iar taurul s-a oprit brusc, îngheţat, ca o statuie.

De atunci, Delgado a făcut experimente pe multe animale, şi pe oameni de asemenea; iar concluzia sa este că ceea ce făcea cu electrozii săi, religiile au făcut prin condiţionare. Încă din pragul copilăriei sale condiţionezi un copil; nu încetezi să repeţi, să îi repeţi o anumită idee ce devine implantată în centrul inteligenţei sale, şi care îi tot îmboldeşte centrul să facă ceva sau să nu facă ceva.

Experimentul lui Delgado se poate dovedi periculos pentru umanitate. Poate fi folosit de politicieni. Chiar atunci când un copil se naşte, într-un spital, poate fi introdus un mic electrod în craniul său aproape de centrul inteligenţei, şi un sistem de control centralizat va avea grijă ca nimeni să nu devină revoluţionar, nimeni să nu devină rebel.

Vei fi surprins să afli că înăuntrul craniului tău nu există sensibilitate, aşa că nu vei fi niciodată conştient dacă ai ceva implantat în capul tău sau nu. Iar o telecomandă poate să te controleze ... poate să controleze din Moscova până chiar şi în întreagă Uniune Sovietică. Religiile au făcut acelaşi lucru într-o manieră crudă.

Un rebel este un om care se debarasează de întreg trecutul pentru că vrea să-şi trăiască viaţa potrivit propriilor sale năzuinţe, conform propriei sale naturi - nu în conformitate cu Gautam Buddha, sau cu Iisus Hristos, ori cu Moise.

Rebelul este unica speranţă pentru viitorul omenirii.

Rebelul va distruge toate religiile, toate naţiunile, toate rasele - întrucât ele sunt putrede, trecute, împiedicând progresul evoluţiei umane. Ele nu permit nimănui să înflorească deplin: ele nu vor fiinţe umane pe pământ - ele vor oi.

(...)

Revolta este un stil de viaţă. Pentru mine, este singura religie autentică. Întrucât trăieşti în acord cu propria ta lumină poţi să te rătăceşti de multe ori, şi poţi cade de multe ori; dar fiecare cădere, fiecare rătăcire te va face mai înţelept, mai inteligent, mai înţelegător, mai uman. Nu există altă cale de a învăţa decât făcând greşeli. Atâta doar, nu face aceeaşi greşeală din nou.

Nu există Dumnezeu, cu excepţia stării tale de conştiinţă.

Nu este nevoie de nici un papă, sau de Ayatollahul Khomeini, pentru a fi mediatori între tine şi Dumnezeu. Aceştia sunt cei mai mari criminali din lume, pentru că îţi exploatează neajutorarea.

Chiar cu câteva zile în urmă, papa a declarat un nou păcat: acela că cineva nu trebuie să se confeseze direct lui Dumnezeu; trebuie să te confesezi printr-un preot. Confesiunea directă către Dumnezeu, comunicarea directă cu Dumnezeu, este un nou păcat. Straniu... poţi vedea clar că aceasta nu este religie, aceasta este afacere - pentru că dacă oamenii încep să se confeseze direct către Dumnezeu, atunci cine se va mai confesa preoţilor şi va plăti taxa pentru asta? Preoţii ar deveni inutili, papa ar deveni inutil.

Toţi preoţii pretind că sunt mediatori între tine şi sursa esenţială a vieţii. Ei nu ştiu nimic despre sursa esenţială a vieţii. Numai tu eşti capabil să ştii care este sursa vieţii tale. Dar sursa vieţii tale este de asemeni sursa esenţială a vieţii - pentru că noi nu suntem separaţi. Nici un om nu este o insulă; suntem un vast continent dedesupt. Poate că la suprafaţă arăţi ca o insula - şi sunt multe insule - însă adânc în ocean, te întâlneşti cu ceilalţi. Eşti parte a pământului, a unui continent. Acelaşi lucru este valabil şi pentru starea de conştiinţă.

Dar omul trebuie să se elibereze de biserici, de temple, de moschei, de sinagogi. El trebuie să fie doar el însuşi, şi să accepte provocarea vieţii oriunde îl conduce aceasta. Tu eşti singura ta călăuză.

Eşti propriul tău stăpân.

Tot Osho spune: "Gândirea este periculoasă. Societatea îşi doreşte roboţi care să facă, pur şi simplu, orice li se spune, care nu pot zice nu - un lucru imposibil pentru ei."


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Minunăţia de dincolo de noi | Poveste de Osho

Neghioaba sete de viaţă | Poveste de Osho

Preotul şi rugăciunea | Poveste de Osho

2 comentarii:

octavian clement spunea...

excelent! :)

Dan Munteanu spunea...

Cuvintele lui OSHO au stiut intotdeauna sa atinga exact ceea ce trebuie in adancul fiintei mele.

De fiecare data cand il recitesc, ceva din mine raspunde adevarului pe care el l-a trait si pe care si acum, dupa 25 de ani de la plecarea lui, reuseste sa il transmita.

Si atunci imi readuc si eu aminte cat de mult conteaza libertatea mea personala si cat de multe sunt dispus sa sacrific de dragul ei.

Un articol frumos, multumesc.