sâmbătă, 2 iulie 2016

Zodia şi constelaţia Taurului: Legende şi mituri

O zodie de pământ, un semn astrologic fix, guvernat de planeta Venus, Taurul este prezent ca simbol în zodiacurile, legendele şi miturile străvechi ale lumii.

Traversată anual de Soare, cu aproximaţie între 16 mai şi 15 iunie, constelaţia Taurului este una proeminentă în cerul de iarnă al emisferei nordice, care se învecinează la vest cu Berbecul, la est cu Gemenii, la nord cu Perseus şi Auriga, spre sud-est cu Orion, către sud cu Eridanus, şi înspre sud cu Cetus. În luna septembrie, constelaţia Taurului este vizibilă seara de-a lungul orizontului estic.

Această constelaţie poartă simbolul Taurului din vremuri de demult, probabil din era calcolitica, şi chiar din cea paleolitică superioară. Potrivit unor istorici, Taurul este reprezentat, alături de Pleiade, în peşterile de la Lascaux, în picturi datate în jurul anilor 15.000 înainte de Hristos.
Zodia şi constelaţia Taurului

Taurul marca echinoxul de primăvară în calcolitic şi în era timpurie a bronzului ("era Taurului") în intervalul 4.000 i.Hr.-1.700 i.Hr. Numită "constelaţia Taurului ceresc" de către babilonieni, această era cea dintâi din zodiacul acestora, fiind descrisă drept "Taurul din faţă." Numele akkadian al acestei zodii era Alu.

Bărbatul Taur - Dragoste şi cucerire

În epopeea mesopotamiană a lui Ghilgalmeş, una din primele opere literare ale lumii, zeiţa Ishtar îl trimite pe Taur, Bivolul din Ceruri, să îl ucidă pe Ghilgalmes întrucât acesta respinsese avansurile ei. Ghilgalmes este înfăţişat pe cer ca şi constelaţia Orion, ce stă faţă în faţă cu cea a Taurului, ca şi cum s-ar angaja într-o lupta.

În arta timpurile din Mesopotamia, Bivolul din ceruri era strâns asociat cu Inanna, zeiţa sumeriană a dragostei sexuale, a fertilităţii şi războiului.

În concepţia ebraică străveche, Taurul era prima constelaţie din zodiac şi, drept urmare, era simbolizată de cea dintâi literă a alfabetului ebraic, Alef.

Potrivit legendelor buddhiste, Gautama Buddha s-a născut atunci când Luna plină era în Vaisakha, adică în Taur. Ziua de naştere a lui Buddha este sărbătorită cu prilejul festivalului Wesak sau Vesakha, care are loc la ivirea Lunii pline în zodia Taurului.

Femeia Taur - Iubită, prietenă, soţie şi mamă

Aceeaşi reprezentare a Tarului ceresc apărea în zodiacul Dendera, un basorelief egiptean sculptat în tavan care descria emisfera celestă folosind o planisferă. În culturile vechi ale lumii, cornele Taurului erau orientate fie în sus, fie înspre spate, pe când la grecii antici acestea erau îndreptate către înainte.

Pentru egipteni, constelaţia Taurului era asociată cu reînnoirea vieţii din primăvară. Când echinoxul de primăvară îşi găsea făgaş în Taur, constelaţia acestuia devenea acoperită de Soare în cerul vestic pe când primăvara îşi intra în drepturi. Acest "sacrificiu" ducea la renaşterea pământului.

În miturile greceşti, Taurul era văzut drept Zeus, care luase forma unui bivol magnific pentru a o răpi pe Europa, o legendară prinţesă feniciană. Frumoasa fiica a lui Agenor, regele Feniciei, Europa l-a fermecat pe Zeus, care s-a preschimbat într-un bivol alb ca zăpada. Încântată de acest animal, ea l-a mângâiat şi a urcat apoi în spatele lui. Profitând de acest lucru, Zeus a purtat-o peste mări în Creta, unde şi-a dezvăluit adevărata sa înfăţişare. După aceea, el a amplasat imaginea Taurului printre stele şi a numit continentul în care îşi adusese iubita Europa.

O altă legendă din Grecia antică îl portretizează pe Taur ca Io, iubita lui Zeus. Pentru a-şi ascunde această relaţie amoroasă de Hera, soţia lui, Zeus a transformat-o pe Io într-o viţică. Pe de altă parte, Taurul este văzut drept bivolul cretan, cel implicat într-una din cele 12 de munci ale lui Heracles.

Venerat de druizi, Taurul era sărbătorit de aceştia atunci când Soarele trecea prin constelaţia ce-i poartă numele.

Într-o legendă a aborigenilor din Australia, trăiau odată şapte frumoase prinţese de gheaţă, fiice ale unui munte înalt cu vârfurile acoperite de zăpadă şi ale unui izvor rece care curgea către dealuri. Ele fuseseră avertizate să se ferească de ispitele bărbaţilor muritori. Cu toate acestea, într-o zi, Warrunnah, un tânăr cumva naiv dar isteţ, le-a convins pe două din ele să vină să trăiască împreună cu el în satul său. Celelalte s-au întors la casa lor din ceruri.
Desigur, în cele din urmă, Warrunnah şi-a dat seama că surorile erau fete de gheaţă, că frumoasele lor bucle argintii nu era, de fapt, decât ţurţuri asemeni celor ce atârnau în ramurile copacilor în vremea iernii. Dezamăgit, a încercat să le indepartezea gheaţa, însă aceasta, pe măsură ce s-a topit, a stins focul aprins de el. Vestalele au rămas fecioare de gheaţă, dar strălucirea lor rece a fost diminuată.
Cu toate că au fost bine primite de săteni, cele două fete au fost cuprinse de un dor crescând faţă de surorile lor, mai ales că le vedeau în fiecare noapte sclipind în cer.
Wurrunnah le-a trimis odată la pădure, ca să adune lemne de foc. Acolo, ele au întâlnit un brad masiv, care le împărtăşea totemul şi le-a ajutat să se ridice pe ramurile lui până la surorile lor. Ele nu şi-au recâştigat însă strălucirea stinsă de vălvătăile aprinse de Wurrunnah şi, din această cauză, se spune că, dintre cele şapte Pleiade, două au o lumina mai puţin intensă.

Era Taurului, desfăşurată în perioada 4.300/4.525 - 2.150/1.875 i. Hr., este marcată de clădirea piramidelor, în timpul Regatului Vechi şi al celui Mijlociu din Egipt. Aceste construcţii simbolizează frumuseţea, soliditatea, stabilitatea şi năzuinţa spre eternitate, cuvinte cheie ale zodiei Taurului.

Calităţile şi defectelor celor născuţi în zodia Taurului

Taurul este, de asemeni, corelat cu cuprul şi bronzul, întrucât aceste metale au fost întâia oară topite şi prelucrate în săbii în decursul erei consacrate acestei zodii.

Trăsăturile specifice ale Taurului, precum încăpăţânarea, vigoarea şi senzualitatea îşi au rădăcinile în civilizaţii străvechi, cum este cea a Egiptului antic.

Un comentariu:

Unknown spunea...

Superb articol