16 iunie: Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul, Mitropolitul Țării Românești

 Prăznuit pe 16 iunie, Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul, de origine greacă, s-a născut în preajma anului 1690 pe insula Creta, și s-a odihnit în pace pe 16 iunie 1753, la București. 

A venit în Valahia ca ieromonah, în anturajul lui Constantin Mavrocordat (a treia domnie: 1735-1741), ca învățător al copiilor lui. Născut la Constantinopol, ca membru al familiei fanariote Mavrocordat, Constantin l-a succedat pe tatăl său, Nicolae Mavrocordat ca domnitor al Țării Romenesti în 1730, după obținerea sprijinului boierilor.   

                                                         

Cu ajutorul lui Constantin Mavrocordat, Sfântul Neofit a devenit mitropolit "titular" (onorific) al Mirei din Licia (hirotonisit la Bucresti pe 27 ianuarie 1738), unde a servit ca pastor al credincioșilor până la moartea sa. 

Pentru respectarea disciplinei printre clerici și călugări, în anul 1739, Sfântul Neofit a adresat preoților, călugărilor și tuturor celor credincioși o scrisoare pastorală cu ocazia începerii Postului Mare, în care i-a îmboldit să meargă mai des la spovedanie, cu binecuvântarea preoților, pentru a primi Sfânta Împărtășanie, arătând  cădin neglijarea Sfintelor Taine "vin atâtea bătăi și nevoi și moarte grabnică în toată vremea în pământul acesta; iar de ar fi ascultători poruncilor și învățăturilor dumnezeiești și de ar avea frică de Domnul pururea în inimile lor, ferindu-se de tot lucrul rău, stricător de suflet, atunci toate neputințele și certările ce ne vin de la Dumnezeu s-ar ridica de deasupra noastră și am fi în liniște pururea."

Deși grec, Sfântul Neofit a identificat foarte repede nevoile enoriașilor săi, devenind mai "român" decât mulți români. Când Constantin Mavrocordat și-a propus să reformeze țara, mitropolitul l-a sprijinit. A participat, în anul 1746, la mișcarea de încheiere a servituții țăranilor. Pe 5 august 1746, l-a ajutat pe domnitor să abolească iobăgia din Țară Românească. Chiar înainte ca această reforma să fie inițiată de domnitor, pe 15 martie 1746, a eliberat de pe proprietățile mitropolitane toții iobagii, plătind pentru pierderile presupuse cu banii săi. 

În același an, mitropolitul Neofit a înființat o școală în satul Pătroaia din Dâmbovița (pe un teren cumpărat de mitropolit din proprii săi bani), unde toți copiii țăranilor au fost învățați gratuit să scrie și să citească. 

În privința activității sale culturale, pe lângă tipărirea unui mare număr de cărți ecleziastice în București, și fondarea și înzestrarea bibliotecii mitropolitane, Sfântul Neofit a fost implicat în reorganizarea și reformarea bisericii. A început relaționarea dintre creștini și laici. Aceleași condiții s-au aplicat relației dintre preoți și enoriași. 

Pentru prima oară, sub supravegherea și călăuzirea mitropolitului, preoții parohiilor au devenit "obligați" să ia parte activ la viață zilnică a creștinilor. Ca sfătuitori, mediatori și vorbitori, preoții trebuiau să "aline" oamenii. Exemplul pentru preoți din acest punct de vedere a fost dat de însuși mitropolitul. În lunile de vară din anii 1764 și 1747, Sfântul Neofit a mers în două călătorii misionare prin țară, o oportunitate de a-și "educa" preoții și a-și conoaste credincioșii. Jurnalul său misionar pe care l-a scris meticulos, în grecește, cu aceste ocazii, a fost publicat în 1748, la București. 

Neofit a sprijinit revitalizarea isihastă, inițiată de Sfântul Vasile de la Poiana, pe care l-a chemat să-și prezinte învățăturile înaintea patriarhilor Matei al Basarabiei, Silvestru al Antiohiei și Partenie al Ierusalimului, care au venit atunci la București.

De asemeni, a avut grijă de ortodocșii români din Transilvania, care erau lipsiți de prezența unui ierarh ortodox, hirotonisind mai mulți preoți din acea regiune. 

Pentru activitatea sa, patriarhul Constantinopolului i-a conferit titlul de locțiitor al tronului Cezareei Capadociei, ce a devenit un titlu permanent pentru mitropoliții Țării Românești. 

15 iunie: Fericitul Augustin

În 1753, mitropolitul Neofit s-a găsit implicat contra voinței sale în rivalitatea dintre boierii țării și fanarioții greci. A fost în tabăra boierilor. Domnitorul fanariot Matei Ghica a început să persecute și să reprime boierii din cauza une plângeri adresate reprezentantului sultanului despre el. La trei zile după ce mitropolitul a ajutat la livrarea acestei plângeri, s-a îmbolnăvit, și a fost chemat un doctor pentru a-l trata.  Acel doctor a fost mituit de fanarioți, așa că, după ce l-a "tratat", bolnavul și-a ieșit din minți. Deși s-a determinat că doctorul îl otravise pe Sfântul Neofit, fanarioții au dat veste că acesta innebunise. 

Mitropolitul a fost aparent otrăvit în cadrul complotului împotriva lui Matei Ghiva din mai-iunie 1753. În cele din urmă, el a murit pe 16 iunie 1753. Întrucât vremurile erau tulburi, ceremonia sa funerară a avut loc pe cât posibil discret. 

 

Pe 28 octombrie 2022, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a decis canonizarea Sfântului Neofit. 

16 iunie: Sfântul Ierarh Tihon, Episcopul Amatundei