duminică, 28 august 2016

Albina în simboluri, legende şi superstiţii

Simbol al hărniciei, muncii, perseverenţei, colectivităţii, familiei, fertilităţii, bogăţiei şi sufletului, albina este prezentă de milenii în miturile, legendele şi superstiţiile lumii. Albinele ne inspiră să ne înfruptăm din mierea vieţii, dar şi să ne străduim să o obţinem, ne îndeamnă să conferim existenţei noastre înţeles şi fertilitate, ne îmboldesc către fericirea, stabilitatea şi armonia din familie, spre unirea eforturilor noastre într-un ţel comun.

Albina în mitologia grecească 


Grecii din antichitate onorau albinele ca simbol al muncii şi supunerii. Potrivit unei legende greceşti, cea de-al doilea templu de la Delphi fusese clădit de albine. De altfel, preotesele de la Oracolul din Delphi era numite "albine." Tot în Grecia antică, preotesele care o slujeau pe zeiţa Demeter purtau numele de "melissae," adică "albine." La origine, Melissa a fost o nimfă ce a avut grijă de Zeus pe vremea când era copil şi l-a aparat de tatăl lui, Cronus, dornic să-şi mănânce toate progeniturile. Drept pedeapsă că se pusese în calea poftei sale, Cronus a transformat-o într-o râmă. Mai târziu, Zeus, devenit adult, a fost cuprins de milă faţă de ea şi a preschimbat-o într-o albină. Totodată, grecii vedeau albinele ca "păsări ale muzelor."
Superstitii albina

Aristaeus era în miturile greceşti zeul stupăritului. După ce a provocat indirect moartea lui Euridyce, care călcase pe un şarpe veninos în timp ce fugea de el, surorile ei nimfe i-au omorât toate albinele. Constatând că stupii săi sunt goi, Aristaeus a jelit şi apoi, urmând sfatul lui Proteus, a jertfit în onoarea lui Euridyce patru bivoli şi patru vaci. Le-a lăsat, după aceea, corpurile  să putrezească, iar din ele s-au înălţat roiuri de albine care i-au repopulat stupii.

Într-un imn homeric închinat lui Apollo, se spune că darul profeţiei acestuia i-a fost dat de trei fecioare albine, identificate uneori cu Thriae, o trinitate întruchipând-o pe zeiţa egeeană, prehelenica, a albinelor.

Albina în mitologia egipteană 


În Egiptul antic, albina a fost peste 4.000 de ani unul din simbolurile regalităţii. Ea reprezenta suveranitatea faraonului peste Egiptul de Jos. O altă titulatură a faraonului era "Cel al rogozului şi albinei," având semnificaţia de "rege al Egiptului de Sus şi de Jos." Pentru egipteni, faraonul erau un rege zeu, iar această asociere dintre divinitate şi albine pare să fie la fel de veche ca însăşi religia. Se credea că albinele se născuseră din lacrimile lui Ra, zeul soarelui, ele reprezentând din acest motiv energia solară şi dulceaţa vieţii.

Templu lui Neith, zeiţa egipteană a nopţii era cunoscut sub numele de "casa albinelor," în vreme ce sanctuarul lui Osiris, zeul lumii subpământene şi al morţii, purta denumirea "castelul albinelor." Albinele erau asociate şi cu alte zeităţi egiptene, precum Amun şi Min.

Greierele în simboluri şi superstiţii

În unele legende şi superstiţii din diverse culturi, datorită abilităţii lor de a trece sau zbura între lumi, albina, asemeni fluturelui, era un simbol al sufletului. Într-un ritual egiptean din "Cartea lui Am-Tuat," vocea sufletului era comparată cu bâzâitul albinelor, iar într-un alt ritual egiptean, "Kher-Heb," se spunea că "sufletul umblă precum o albină, văzând tot ce se petrece." În ceremonia egipteană a "deschiderii gurii" (în cadrul căreia sufletul era eliberat de trup) se preciza: "albinele, dăruindu-i sufletului protecţie, îl sprijină să existe."

Albinele în alte mitologii ale lumii 


În mitologia hitită, Telipinu, zeul agriculturii, supărat amarnic pe lume, s-a retras într-un loc izolat, şi nu a mai îngăduit grânelor să crească şi animalelor să se înmulţească. Ceilalţi zei au încercat în zadar să-l înduplece să ierte oamenii. Zeiţa Hannahannah a trimis o albină să-l aducă înapoi. Aceasta l-a găsit, l-a înţepat şi a turnat ceară peste el. Telipinu s-a înfuriat, iat zeiţa Kamrusepa a folosit un ritual pentru a-i îndrepta mânia, supărarea către lumea subpământeană.

Eroul Parvati, din mitologia hindusă, a fost desemnat de zei să ucidă demonul Arunasura, care pusese stăpânire peste ceruri şi trei lumi. Pentru a-l omorî, Parvati l-a înţepat de mii de ori cu ajutorul unor albine negre ieşite din trupul lui. În acest fel, zeii au putut să reia controlul asupra tărâmurilor cereşti şi lumeşti.

Ca simbol al dragostei, albina a fost asociată cu zeul roman Cupidon în pictura renascentistă. Albinele erau înfăţişate inţepându-l pe Cupidon, divinitatea iubirii şi a dorinţei. Acest simbolism artistic are de a face cu orbirea dragostei, cu avântul într-o pasiune amoroasă fără a ţine cont de consecinţe. Cupidon era reprezentat frecvent cufundandu-şi mâna în mierea dintr-un stup fără să se gândească la potenţialul pericol de a fi năpădit de albine. Mesajul din astfel de picturi era: "Fereşte-te de înţepătura dragostei!"

Albina în Biblie şi în creştinism 


În Biblie, Judecători 14, albinele sunt lăudate pentru dulceaţa nemaipomenită a mierii lor, şi fac parte dintr-o ghicitoare a lui Samson: "Din cel ce mănâncă a ieşit ce se mănâncă, şi din cel tare a ieşit dulceaţă."

În simbolismul creştin, ele reflectă nemurirea şi învierea. Dispar, se spune, în răstimpul celor trei luni de iarnă la fel cum Hristos a poposit în moarte trei zile înainte de a învia. Într-o altă asociere, mierea oglindeşte harul lui Hristos, iar acul albinei suferinţele Lui.

Gărgăriţa în simboluri, legende, superstiţii

Creştinii aveau credinţa că albinele se înmulţesc păstrându-şi castitatea şi, din acest motiv, le-au transformat într-un simbol al Concepţiei Imaculate / Neprihănitei Zămisliri şi o emblemă a purităţii Sfintei Fecioare Maria.

Tot în creştinism, albina este un simbol al înţelepciunii şi este corelată cu Judecata de Apoi. În folclorul occidental, albinele sunt numite "mesageri divini" sau "micile servitoare ale lui Dumnezeu."

Albinele în superstiţiile lumii 


Conform unor superstiţii din Occident, trebuie să te adresezi albinelor într-un fel anume. "Vorbitul cu albinele" este un vechi obicei englezesc în care acestea sunt tratate ca membri ai familiei şi sunt ţinute la curent cu tot ce se întâmplă în casă. Ele sunt informate despre nunţi, decese şi chiar despre sosirea unor oaspeţi. Se spune că dacă atunci când le vorbeşte stăpânul lor acesta nu bate cu cheia de la casă în fiecare stup, albinele pot crede că a murit, urmând să moară şi ele sau să plece în altă parte. Vestea despre o nuntă trebuie să le fie adusă chiar de către viitoarea mireasă, şi nu de altcineva. Când stăpânul le moare, acest lucru trebuie să le fie comunicat de îndată numai de către văduva lui ori fiul său cel mare. Atât în Anglia, cât şi în America, albinele erau invitate la nunţi şi înmormântări, ori li se aducea din mâncarea şi băutura care se servea în aceste ceremonii.
Legende albina

Până şi modul cum cineva lua în stăpânire un roi de albine presupunea un ritual în tradiţiile şi superstiţiile lumii. Se zicea că albinele cumpărate cu bani peşin fie mureau, fie fugeau din stup. Ele trebuiau să fie obţinute numai printr-un troc, în schimbul altor bunuri. Sau puteau fi doar împrumutate, cu promisiunea că vor fi înapoiate proprietarului lor dacă îşi doreau asta!

Când o albină ţi se aşeza pe mână vesteşte că vei primi bani, iar când una îţi aterizează pe cap prezice că vei avea succes în viaţă în toate demersurile tale.

Într-o superstiţie din Cornwall, Marea Britanie, se recomandă ca albinele să nu fie mutate inainte de a fi anunţate de asta, în caz contrar urmând să-şi înţepe stăpânul.

Dacă în unele credinţe, un roi de albine ce îşi face sălaş pe acoperiş sau sub o streaşină semnalează că respectivă casă va arde, în altele, este un semn că fetele din acea locuinţă nu se vor mărita niciodată.

În meteorologia populară, în caz că albinele nu îşi părăsesc stupul, va ploua, iar când zboară din el prevestesc vreme bună.

Fluturele în simboluri, legende şi superstiţii

Este cu noroc să îţi între o albină în casă, şi cu ghinion să omori una sau să-ţi moară în casă.

Potrivit unora, înţepăturile albinelor au darul de a înlătura durerea provocată de reumatism!

Atunci când o albină bâzâie deasupra unui copil adormit, înseamnă că acesta va avea o viaţă lungă, fericită şi prosperă, iar dacă atinge buzele copilului, el va deveni un poet vestit conform unei superstiţii greceşti.

Într-o veche credinţă occidentală, o fecioară poate trece prin mijlocul unui roi de albine fără să fie înţepată!


Albina în credinţe şi superstiţii româneşti 


În folclorul românesc, se zice ba că albina-i de la Dumnezeu, e musca lui Dumnezeu, binecuvântată de El să facă ceara trebuincioasă lumânărilor din biserică, ba că a apărut din lacrimile maicii Domnului atunci când îl jelea pe Domnul Hristos. De asemeni, se spune că pe cealaltă lume, sufletul omului se face albină!

Potrivit superstiţiilor româneşti, nu există făptură mai gingaşă şi mai curată decât albina. Tocmai de aceea, stupul sau ştiubeiul, şi prisacariul trebuie să fie nemaipomenit de curaţi.

Băţul pe care a poposit roiul de albine mai întâi este bun de purtat pe oriunde mergi întrucât, "Aşa cum a tras roiul al el, aşa să tragă toată lumea la aceea."

Albinele se scot afară primăvară, de Sfântul Alexi sau de 40 de Sfinţi.

Când cineva fură miere de la albine, acestea se fac firave şi mor, sau copilul hoţului este pândit de "pricaz," de piază rea.
 

La final de articol, un citat frumos: "Speranţa este singurul fel de albină care face miere fără a avea nevoie de flori." Robert Green Ingersoll 


Surse: 
- Cora Linn Daniels, ‎C. M. Stevans - Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences 
- Mona A Radford, ‎Edwin Radford - Encyclopedia of Superstitions 
- Diagram Group - Superstitions 
- Elena Niculiţă-Voronca – Datinile şi credinţele poporului român adunate şi aşezate în ordine mitologică

Niciun comentariu: