Pantera: Simbol și semnificație

 Pantera este un animal de pradă care se găsea altădată în Orientul Apropiat și părți din Africa de Nord. Sălbăticia și șiretenia acestei mari pisici, precum și curajul mai mare al femelei sale sunt menționate în texte străvechi.

Printre detaliile fabuloase din aceste documente sunt relatări conform pantera avea plăcerea de a bea vin și avea nevoie de fecalele umane pentru a se proteja de aconiți (plante toxice) sau de mătrăgună. Mulți eroi mitici au purtat pe trupurile lor piei de panteră (Orfeu, Iason Antenoi) și această "pisică" era recunoscută ca sacră printre adepțîi lui Dionysus, Afrodita, Circe și Cibele.                   

 

Începând cu anul 186 î.Hr., panterele au fost aduse din Africa la Roma pentru a se lupta în arene. În textul creștin timpuriu Physiologus, destul de straniu, pantera este descrisă ca "cel mai prietenos animal, un dușman al șarpelui... Din vocea sa emană o aromă puternică, însă dulce, iar celelalte animale îi urmează parfumul și ajung cât de poate de aproape această de pisică". Aidoma, continuă textul, Hristos a proclamat mântuirirea lumii prin Învierea Lui, "și a devenit parfumul întru totul dulce pentru noi, pentru toți cei de aproape și departe de El". Veștmântul lui Hristos este "colorat asemeni panterei, împodobit cu virginitate, puritate, milă, credință, virtute, armonie, pace și generozitate, și El este inamicul sarpeului căzut (din ceruri)".

Credința că pantera dormea întodeauna trei zile, după ce se hrănea, în peștera sa, și că, numai după trezire, își făcea auzită vocea "parfumată" a contri buit de asemeni, la asocierea sa cu Hristos. 

În diverse bestiarii medievale aflăm, totodată, următoarele: numai dragonul este îngrozit când aude glasul panterei; el se ascunde în peșteri subterane unde "este paralizat de frică, pentru că nu poate suporta mirosul panterei. La fel a făcut Hristos, adevărată panteră, coborând din ceruri pentru a ne smulge de sub puterea diabolicului dragon... După moarte, El a coborât în lumea subpământeană, unde a legat marele dragon..." (Unterkircher). 

În China antică, pantera era ambivalentă simbolic. Era văzută, în principal, ca un animal periculos, crud, sălbatic, iar coada sa era atașată carelor de război, ca un însemn militar. 

În heraldica europeană, pantera a ajuns să fie portretizată ca o combinație stranie de leu, dragon și bivol, a cărui respirație, descrisă în Physiologus ca dulce, era reprezentată de flăcări izbucnind din gura sa. În această formă, este emblemă heraldică a provinciei austriece Atyra. 

În regiuni din preajma lacului Constanța (în germană, Bodensee), pantera avea copite despicate la picioarele din spate. În Italia, avea un cap asemeni celui al unui iepure și era numită "la dolce" ("cea dulce") ca o referință la Physiologus. 

În lumea nouă, animalul corespunzător panterei a fost jaguarul care, de exemplu, a fost simbolul ordinului războinicilor azteci (Ocelot) și, în același timp, al celei de-a patrusprezecea zi din cele 20 de semne ale calendarului aztec. Mayașii numeau jaguarul "balam", un termen ce era și un epitet al preotului divinatoriu.

Leul: Simbol și semnificație