Mitul despre Nut, zeița mamă egipteană

 În mitologia egipteană, Nut a fost zeița cerului și o zeiță mamă. Artiștii egipteni au portretizat-o adeseori ca o femeie arcuită asupra zeului pământului, Geb, fratele ei geamăn și soțul său, cu degetele mâinilor și picioarelor atingând solul. Tipic, corpul ei era colorat în albastru. 

Nut și Geb, copiii zeului Shu (Aer) și ai zeiței Tetnut (Umezeală), s-au născut prinși laolaltă într-o strânsă îmbrățișare. Zeul soarelui, Ra, a poruncit lui Shu să îi separe, iar acesta și-a ținut fiica deasupra pământului, creând un spațiu între Nut și Geb în care să trăiască celelalte creaturi. Într-o altă versiune a mitului, Ra s-a urcat pe spatele lui Nut și i-a cerut acesteia să-l înalțe până la ceruri. Pe când Nut se ridica tot mai sus, ea a amețit, însă patru zei i-au stabilizat picioarele iar Ra i-a ținut mijlocul trupului. În acest fel, Nut a devenit cerul, și Ra i-a atașat stelele.    

                             

Mâniat de căsătoria lui Nut cu Geb, Ra a decretat că nu va putea purta copii în nici o lună a anului. Lui Toth, zeul înțelepciunii, i s-a făcut milă de Nut și s-a antrenat într-un joc cu Luna (regulatoarea timpului), care i-a permis să creeze cinci zile în plus în fiecare an. Întrucât aceste zile nu se încadrau în decretul lui Ra, Nut a fost capabilă să dea naștere la cinci copii: Osiris, Isis, Set, Nephtys și Horus. 

Trupul lui Nut s-a divizat în cosmos și a ajutat astfel la împiedicarea forțelor haosului să pătrundă prin cer și să copleșească pământul. În timpul zilei, Ra a navigat de-a lungul corpului lui Nut într-o corabie. Când a ajuns la gura ei, aceasta l-a înghițit, aducând, în acest fel, noaptea. După ce a călătorit noaptea prin trupul lui Nut, Ra s-a ivit iarăși în zori și a adus ziua. 

În unele mituri, Nut are un rol important în lumea subpământeană, furnizând aer proaspăt pentru sufletele celor morți. 

Qetesh, zeița egipteană a dragostei