Miturile despre nimfe

 În mitologia grecească, nimfele au fost zeități minore  feminine asociate cu natura. Înfățișate tipic ca fete frumoase, puteau trăi o vreme îndelungată, dar nu erau nemuritoare. Cele mai multe erau fiice ale lui Zeus sau altor zei. În general, aveau o natură blandă și acționau cu bunăvoința față de oameni. 

Totuși, anumite mituri vorbeau despre nimfe ce ademeneau oameni nebănuitori către moartea lor.   

Diferite feluri de nimfe au fost corelate cu anumite părți ale lumii naturale. Oceanidele erau nimfe ale mării, fiice ale zeului marii Oceanus. Unele oceanide s-au căsătorit cu zeul mării, Nereus, iar fiicelor lor au devenit nereide, nimfe care locuiau atât în apă dulce, cât și sărată. 

Un alt grup de nimfe ale apei, naiadele, erau spirite ale apei proaspete, corelate cu izvoarele, râurile și apele clocotitoare. Nimfele pădurii erau împărțite între driade, legate originar de stejari, dar cunoscute mai târziu ca nimfe ale pădurii în general, și driade Hama, care sălășuiau în anumiți arbori și piereau când aceștia mureau. Alte tipuri de nimfe includeau oreadele (nimfe ale muntelui și peșterilor), meliae (melia) (nimfe ale copacilor de frasin) și leimoniade (nimfe ale pajiștilor). 

Nimfele au avut un rol central în anumite mituri grecești. De obicei, au avut roluri secundare, drept tovarășe ale zeilor și satirilor. Zeița Artemis, de exemplu, avea frecvent alături de ea nimfe ce o însoțeau la vânătoare. Nimfele, totuși, au devenit iubite ori soții ale zeilor și eroilor. Driada Euridice (Eurydice) s-a măritat cu poetul și muzicianul Orfeu (Orpheus). Dupa ce Euridice a murit din cauza mușcăturii unui șarpe, Orfeu a încercat să o readucă din lumea subpământeană, dar a eșuat, nerezistand să privească înapoi, către ea. 

Printre alte nimfe care au câștigat un statut mitic ca neveste au fost Oenone, căsătorită cu Paris, prințul Troiei. Oenone a prezis că dacă Paris se ducea într-o călătorie în Grecia, acest lucru va fi dezastruos pentru Troia. În acea călătorie, Paris a luat-o pe Elena, soția regelui spartan, provocând evenimentele ce  au condus la războiul troian. 

Când Paris zăcea rănit după luptă, Oenone a refuzat să-l ajute, chiar dacă deținea darul vindecării. În cele din urmă, s-a răzgândit și s-a grăbit către Troia pentru a-și salva soțul, dar a sosit prea târziu. După ce a descoperit că Paris murise, s-a sinucis. 

Mitul lui Echo, nimfa redusă la un ecou