Cheia: Simbol și semnificație

 Întrucât atât închide cât și deschide, cheia este asociată frecvent cu puterea deținătorului ei de a întemnița și a elibera. În tradiția ecleziastică, Sfântul Petru este purtătorul "cheilor Împărăţiei cerurilor" (Matei 16:19), fiind cunoscut popular ca portarul raiului. 

Alți sfinți care au ca atribut cheile sunt: regele Ferdinand al Spaniei care a cucerit orașul maur Cordoba, Hipolit, gardianul închisorii convertit de Sfântul Laurențiu, Marta și Notburga (sfintele protectoare ale portarilor și servitoarelor) portretizate ambele cu câte o legatură de chei.  

               

În descrierea Judecății de Apoi, o cheie uriașă este folosită pentru a-l închide pe diavol în "adânc" pentru o mie de ani (Apocalipsa 20:1-3). 

În multe sisteme ale masoneriei, cheia este una din bijuteriile ierarhiei, simbolizand rangul de maestru sau trezorier. 

Cheia apare, de asemeni, în formă de T, aducând cu o cruce Tau sau cu un ciocan.

Totodată, limba, vorbirea este văzută ca o cheie. Despre cei care nu sunt prezenți, de exemplu, nu trebuie să se vorbească decât de bine; în caz contrar, limba ar trebui să nu dea glas nici unui cuvânt, să rămână sub cheie, închizând răul. 

Înmânarea cheilor unui oraș aflat sub asediu era un simbol consacrat al predării în fața celui victorios. Chiar și în prezent, cheile orașelor sunt dăruite unor oaspeți de onoare. 

În vorbirea populară, s-a făcut de mult referire la cheile inimii persoanei iubite. În secolul al XII-lea, Werher din Tegernee cânta, "Ești închisă în inima mea; cheia este pierdută și va trebui să rămâi în ea pentru totdeauna". Să nu-l uităm, desigur pe Ion Minulescu:

"Cheia ce mi-ai dat aseară -

Cheia de la poarta verde -

Am pierdut-o chiar aseară!...

Dar ce cheie nu se pierde?

Cheia ce mi-ai dat aseară

Mi-a căzut din turn,

Pe scară,

Și căzând, mi-a stins lumina."

O "cheie" este, de asemeni, procesul prin care sunt decodate mesaje sau interpretate simboluri, precum în Luca 11:52: "Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să între, i-aţi împiedicat să intre".

În catedrale medievale din vestul Europei, cheile de boltă poartă adesea simboluri ce-i identificau pe meșterii implicați în construcție. În arhitectura mayașă, în care nu sunt "adevărate" arcade ("vitruviene") ci, mai degrabă, arcade false sau cu consolă, acestea acoperământe care leagă un zid de altul erau frecvent împodobite cu picturi ale zeilor ori prinților, sau cu texte hieroglifice. Consolele "incoronau" astfel simbolic finalizarea structurii, aidoma unor chei de boltă din lumea veche. 

Cheile care erau agățate odinioară de centura unei femei măritate aveau o mare importanță ca statut al său. Femeile le primeau, de obicei, de la soacrele lor atunci când se măritau, ceea ce le dădea acces la toate ușile casei lor. 

Beckler scria despre semnificația cheilor din blazoane: "Cheile se referă la stăpânire, la puterea de a închide și a deschide, motiv pentru care sunt și atribute ale lui Ianus cu două fete, care avea capacitatea de a închide vechiul an și a-l deschide pe cel nou. Era, totodată, obișnuit să se dea cheile orașului celui care avea suveranitate asupra lui, ca o indicație că orașul era întru totul al său. Cheile din blazoane semnifică și încrederea și loialitatea față de stăpânul acestuia". 

Cheile apar în blazoanele orașelor Regensburg, Bremen, Soest și Stade, și cel al mănăstirii benedectine din Melk (Austria). Cele două chei din blazonul papal, făcând referire la puterea de a "lega" și "dezlega" (Matei 16:19) erau originar din aur și argint, prima pentru "a lega", și a doua pentru "a dezlega". 

Cheia din vise | Interpretare şi semnificaţie vise