Superstitii romane
Antichitatea romana a fost strabatuta de numeroase superstitii asociate cu fenomenele inexplicabile, intunericul si frica. De fapt, semnele intrevazute dincolo de aparenta naturala a lucrurilor reprezentau o manifestare cat se poate de normala a interactiunii dintre oameni si zei.
In mitologia romana, interpretarea misterioaselor evenimente ale naturii drept semne, evenimente si pedepse ale divinitatii pare a-si avea originea in traditia etrusca, in care descifrarea mesajelor ceresti si a auspiciilor devenise o adevarata stiinta, ramificata in diverse metode de divinatie. In credinta etrusca, semnele bune si rele erau trimise muritorilor de catre un mitic baiat pe nume Tages, care isi facuse aparitia pe lume din adancurile pamantului. Etruscii obisnuiau a ghici viitorul mai ales prin examinarea maruntaielor unor animale sacrificate, ficatul reprezentand sursa cea mai bogata ori semnificativa a divinatiei. De asemeni, observau cu atentie fulgerele, cautand a le gasi intelesurile in functie de forma si amploare. Orice eveniment natural neobisnuit trebuia sa aiba, in conceptia lor, o semnificatie aparte.
Credinta ca obiectele si vietuitoarele pamantului poseda trasaturi spirituale aparte era larg raspandita in societatile primitive. Romanii nu erau departe de aceasta viziune asupra lumii. Pietrele, copacii, raurile, pesterile, lacurile , mlastinele, muntii, animalele gazduiau spirite ("Numina"). Pietrele, mai cu seama, erau considerate a contine spirite, cu precadere cele de hotar, ce separau proprietatile invecinate. Este relevant faptul ca denumirea latina pentru un astfel de hotar este "terminus" si ca a existat chiar si un zeu roman pe nume Terminus. Aceasta stranie zeitate luase forma unei mari stanci ce isi avea salas in templul lui Jupiter de pe Dealul Capitoliului. Se pare ca, dupa ce mai multe tentative de a muta aceasta stanca din zona in care se construia templul au dat gres, bolovanul a fost lasat in interiorul locasului de inchinaciune intrucat "refuzase sa se miste chiar si pentru Jupiter."
Superstitiile romane nu se opreau insa aici. Copiilor li se spuneau povesti de groaza despre creaturi rele gata a-i infuleca in cazul cand nu erau cuminti. Astfel de monstri erau Lamia, mereu pofticioasa a gusta carne frageda de copil, si Mormo, o femeie inspaimantatoare, cu picioare de magar, provenita din superstitiile grecesti.
Nu numai celor mici li se facea parul maciuca din pricina unor inchipuite fapturi malefice. Stafiile mortilor ("lemures") rataceau prin tot felul de locuri intunecoase. Romanii credeau ca unele case erau bantuite de fantome mai ales daca in interiorul lor se petrecuse vreo crima sau ticalosie. Nimeni nu avea curajul de pasi in astfel de case, unii neavand nici macar indrazneala de a se apropia de ele.
Nu trebuie sa fie uitati nici varcolacii ("verspilles"), oameni ce se transfomau in lupi si se infiltrau in mijlocul haitelor adevaratilor lupi, atacand vitele si preschimband-se apoi iarasi in fiinte umane. Mai mult decat atat, exista superstitia ca unele femei batrane cunosteau arta de a se metamorfoza in pasari. Se spunea ca furtunoasele mari de la nord gazduiau terifianti monstri, unii din ei jumatate oameni, jumatate animale salbatice. Vrajitoarele si vampirii se furisau in casa unui om mort pentru a-i mutila corpul si chiar a-i manca nasul. Din aceasta cauza, trupurile mortilor erau vegheate cu grija in noaptea dinaintea inmormantarii.
Multi romani purtau amulete si talismane pentru a se pazi de deochi sau "ochiul rau". Casatoriile erau programate in anumite zile si luni ale anului pentru a fi puse la adapost de semne rele. In scopul de a nu fi loviti de ghinion,oamenii aveau obiceiul de a trece pragul unei case numai cu piciorul stang.
Era un semn nemaipomenit de rau sa-ti intre o pisica neagra in casa, sa-ti cada de pe acoperis un sarpe in curte sau ca o barna a casei sa se crape. O alta prezicere a unui viitor ghinion era sa intalnesti pe drum un asin ducand in spate o planta numita "Hipposelinum", ce era folosita pentru decorarea mormintelor.
O ciudata superstitie romana pretindea ca iti puteai alunga din minte gandurile neplacute daca iti umezeai un deget cu saliva si te frecai cu el dupa o ureche.
Daca un cocos canta in timpul unei petreceri, fie trebuia facut un descantec pentru a indeparta acest semn rau, fie toti cei din casa se vedeau nevoiti a nu mai manca in acea zi.
Daca te impiedicai de prag la iesirea din locuinta aveai de a face din nou cu un avertisment de rau augur si era mai bine sa ramai toata ziua in casa. Nu era potrivit a se mentiona cuvantul "foc" la un banchet. Daca, totusi, cuiva ii scapa aceasta vorba, era musai sa toarne niste apa pe masa.
Cosmarurile erau vazute si ele drept prevestiri rele. Un vis urat era un motiv destul de intemeiat ca un avocat sa ceara sa i se ia un caz. Istoricul Pliniu cel Batran povestea de un anume Servilius Nonanius, un om de seama din Roma, care era teribil de inspaimantat ca isi va pierde vederea. Pentru a impiedica acest lucru, el obisnuia sa poarte in jurul gatului un talisman format din literele grecesti "alpha" si "rho". Consulul Mucianus, ce suferea de aceeasi fobie, avea mereu asupra lui, drept remediu, o musca vie pusa intr-o carpa alba. Potrivit lui Pliniu cel Batran, ambii au avut succes in a scapa de orbire!
Asa-zisele carti sibiline era consultate de senatul roman numai in perioadele de criza sau calamitati, pentru a se afla cum anume putea fi indepartata mania zeilor. Se zice ca o anume sibila (o profeta greaca) i-a oferit lui Tarquinius Superbus, la un pret deloc modest, o culegere de profetii si interpretari ale avertismentelor divine sub forma a noua carti. Intrucat acesta a refuzat oferta, sibila a aruncat in foc trei din ele, pretinzand pentru cele ramase aceeasi suma de bani ca pentru toate noua. Superbus nu a acceptat nici de aceasta data, asa ca preoteasa a mai ars trei carti, cerand pentru celelalte acelasi pret ca mai inainte, lucru cu care cumparatorul a fost de acord fara a mai cracni.
Aceste ultime trei carti au pierit tot in foc, in mod accidental, in anul 83 i.Hr., si emisari speciali au fost trimisi in toata lumea pentru a gasi altele la fel. Augustus a facut rost, nu se stie de unde, de cele trei carti sibiline, pe care le-a asezat in templul lui Apollo de pe Dealul Palatin, unde au ramas pana cand cladirea a fost distrusa in al cincelea secol.
Copyright © diane.ro
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Superstitii si credinte turcesti - Semnificatii si traditii
Flora, zeita romana a florilor si primaverii
Superstitii si credinte japoneze | Semnificatii si traditii
Credinta ca obiectele si vietuitoarele pamantului poseda trasaturi spirituale aparte era larg raspandita in societatile primitive. Romanii nu erau departe de aceasta viziune asupra lumii. Pietrele, copacii, raurile, pesterile, lacurile , mlastinele, muntii, animalele gazduiau spirite ("Numina"). Pietrele, mai cu seama, erau considerate a contine spirite, cu precadere cele de hotar, ce separau proprietatile invecinate. Este relevant faptul ca denumirea latina pentru un astfel de hotar este "terminus" si ca a existat chiar si un zeu roman pe nume Terminus. Aceasta stranie zeitate luase forma unei mari stanci ce isi avea salas in templul lui Jupiter de pe Dealul Capitoliului. Se pare ca, dupa ce mai multe tentative de a muta aceasta stanca din zona in care se construia templul au dat gres, bolovanul a fost lasat in interiorul locasului de inchinaciune intrucat "refuzase sa se miste chiar si pentru Jupiter."
Superstitiile romane nu se opreau insa aici. Copiilor li se spuneau povesti de groaza despre creaturi rele gata a-i infuleca in cazul cand nu erau cuminti. Astfel de monstri erau Lamia, mereu pofticioasa a gusta carne frageda de copil, si Mormo, o femeie inspaimantatoare, cu picioare de magar, provenita din superstitiile grecesti.
Nu numai celor mici li se facea parul maciuca din pricina unor inchipuite fapturi malefice. Stafiile mortilor ("lemures") rataceau prin tot felul de locuri intunecoase. Romanii credeau ca unele case erau bantuite de fantome mai ales daca in interiorul lor se petrecuse vreo crima sau ticalosie. Nimeni nu avea curajul de pasi in astfel de case, unii neavand nici macar indrazneala de a se apropia de ele.
Nu trebuie sa fie uitati nici varcolacii ("verspilles"), oameni ce se transfomau in lupi si se infiltrau in mijlocul haitelor adevaratilor lupi, atacand vitele si preschimband-se apoi iarasi in fiinte umane. Mai mult decat atat, exista superstitia ca unele femei batrane cunosteau arta de a se metamorfoza in pasari. Se spunea ca furtunoasele mari de la nord gazduiau terifianti monstri, unii din ei jumatate oameni, jumatate animale salbatice. Vrajitoarele si vampirii se furisau in casa unui om mort pentru a-i mutila corpul si chiar a-i manca nasul. Din aceasta cauza, trupurile mortilor erau vegheate cu grija in noaptea dinaintea inmormantarii.
Multi romani purtau amulete si talismane pentru a se pazi de deochi sau "ochiul rau". Casatoriile erau programate in anumite zile si luni ale anului pentru a fi puse la adapost de semne rele. In scopul de a nu fi loviti de ghinion,oamenii aveau obiceiul de a trece pragul unei case numai cu piciorul stang.
Era un semn nemaipomenit de rau sa-ti intre o pisica neagra in casa, sa-ti cada de pe acoperis un sarpe in curte sau ca o barna a casei sa se crape. O alta prezicere a unui viitor ghinion era sa intalnesti pe drum un asin ducand in spate o planta numita "Hipposelinum", ce era folosita pentru decorarea mormintelor.
O ciudata superstitie romana pretindea ca iti puteai alunga din minte gandurile neplacute daca iti umezeai un deget cu saliva si te frecai cu el dupa o ureche.
Daca un cocos canta in timpul unei petreceri, fie trebuia facut un descantec pentru a indeparta acest semn rau, fie toti cei din casa se vedeau nevoiti a nu mai manca in acea zi.
Daca te impiedicai de prag la iesirea din locuinta aveai de a face din nou cu un avertisment de rau augur si era mai bine sa ramai toata ziua in casa. Nu era potrivit a se mentiona cuvantul "foc" la un banchet. Daca, totusi, cuiva ii scapa aceasta vorba, era musai sa toarne niste apa pe masa.
Cosmarurile erau vazute si ele drept prevestiri rele. Un vis urat era un motiv destul de intemeiat ca un avocat sa ceara sa i se ia un caz. Istoricul Pliniu cel Batran povestea de un anume Servilius Nonanius, un om de seama din Roma, care era teribil de inspaimantat ca isi va pierde vederea. Pentru a impiedica acest lucru, el obisnuia sa poarte in jurul gatului un talisman format din literele grecesti "alpha" si "rho". Consulul Mucianus, ce suferea de aceeasi fobie, avea mereu asupra lui, drept remediu, o musca vie pusa intr-o carpa alba. Potrivit lui Pliniu cel Batran, ambii au avut succes in a scapa de orbire!
Asa-zisele carti sibiline era consultate de senatul roman numai in perioadele de criza sau calamitati, pentru a se afla cum anume putea fi indepartata mania zeilor. Se zice ca o anume sibila (o profeta greaca) i-a oferit lui Tarquinius Superbus, la un pret deloc modest, o culegere de profetii si interpretari ale avertismentelor divine sub forma a noua carti. Intrucat acesta a refuzat oferta, sibila a aruncat in foc trei din ele, pretinzand pentru cele ramase aceeasi suma de bani ca pentru toate noua. Superbus nu a acceptat nici de aceasta data, asa ca preoteasa a mai ars trei carti, cerand pentru celelalte acelasi pret ca mai inainte, lucru cu care cumparatorul a fost de acord fara a mai cracni.
Aceste ultime trei carti au pierit tot in foc, in mod accidental, in anul 83 i.Hr., si emisari speciali au fost trimisi in toata lumea pentru a gasi altele la fel. Augustus a facut rost, nu se stie de unde, de cele trei carti sibiline, pe care le-a asezat in templul lui Apollo de pe Dealul Palatin, unde au ramas pana cand cladirea a fost distrusa in al cincelea secol.
Copyright © diane.ro
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Superstitii si credinte turcesti - Semnificatii si traditii
Flora, zeita romana a florilor si primaverii
Superstitii si credinte japoneze | Semnificatii si traditii
Superstitii romane
Reviewed by Diana Popescu
on
august 17, 2013
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
august 17, 2013
Rating:
Postări
l
RăspundețiȘtergere