Descântece și farmece antice pentru cei nefericiți în dragoste

Oamenii din lumea antică grecească și romană erau, asemeni nouă, afectați de nefericirea în dragoste, o idilă destrămată sau o iubire neîmpărtășită. În vreme ce noi putem apela pentru a rezolva astfel de probleme la diferite aplicații, anticii făceau recurs la magie, vrăji, farmece, descântece pentru asta.


Căpușe și sânge de pește


Papirusurile magice grecești sunt o serie de cărți străvechi de magie provenind din Egipt, scrise între secolul al II-lea î.Hr. și secolul al V-lea d.Hr. Sunt un fel de ghiduri de autoinstruire în ritualuri care oferă soluții unor chestiuni precum găsirea unui hoț, menținerea calmului, vindecarea febrelor și posesia demonică. Deloc surprinzător, farmecele de dragoste au un loc proeminent în aceste cărți.   

                     

Descântece și farmece antice pentru cei nefericiți în dragoste

În funcție de cât de mult era dispus să facă un om îndrăgostit, de cât de mult era străbătut de patimă carnală, obsesie sau disperare, existau mai multe nivele de eforturi. Unele descântece era relativ simple: "Pentru a câștiga inima unei femei la băi, freacă-te pe organele genitale cu o căpușă de pe un câine mort."


Altele necesitau un pic mai multă muncă de pregătire. Un farmec de atragere a unei "iubiri irezistibile" recomandă îndrăgostitului lipsit de noroc să utilizeze sânge de pește pentru a scrie, pe o piele de măgar, un descântec de invocare a demonilor. Apoi, acea piele trebuia să fie înfășurată în măzăriche (o plantă cu flori roz) și să fie ascunsă în gura unui câine mort recent.


Cele mai multe descântece necesitau un ingredient special, pentru a fi folosit într-un mod anume, în combinație cu cuvinte misterioase. Un astfel de descântec de dragoste îi cerea utilizatorului să aibă un inel din fier având înscris pe el "Harpocrates" (zeul grec al tăcerii), să stea așezat cu un lotus în mână pe un acoperiș, rostind vorbe magice către lună.    


Poțiunile de dragoste au și ele o lungă istorie și sunt pomenite în mai multe texte antice. Un descântec "demotic" (scris în egipteana străveche) propunea următoarea metodă: 


"Ia un fragment al vârfului unghiei mâinii tale, semințe de măr și sânge din degetul mâinii tale... Amestecă bine bucățica de unghie cu semințele și sângele și pune-le într-o cupă cu vin. Recită (cuvintele specifice) de șapte ori deasupra cupei și, mai târziu, dă-i-o să o bea femeii (dorite)."


Această rețetă era doar o variantă a unui descântec necesitând un amestec cuprinzând spermă și părul unui om mort.


Inele, blesteme și mult sânge!


Un inel din aur găsit în Corbridge, Northumberland, Anglia, în 1935, este înscris în grecește "Farmecul de dragoste al lui Polemius". Acest Polemius se pare că îl purta fie pentru a-și crește atractivitatea, fie că l-a dăruit femeii iubite ori l-a ascuns în preajma acesteia ca un obiect magic. Este un inel unic personal din timpul Imperiului Român, care mărturisește despre dorințele amoroase neîmplinite ale unui bărbat vorbitor de limba greacă de acum 1.700 de ani.


 Blestemele erau folosite în lumea antică pentru a fi condamnați tâlharii, a fi protejate afacerile, a afecta negativ echipele rivale din competițiile de caruri și a crea oportunități cât mai mari îndrăgostiților. Câteodată, o persoană dorită era deja într-o relație de cuplu, iar blestemarea partenerului său (pentru a-l discredita, a-l răni sau a-l omorî) oferea o șansă de a scăpa de el.


O tăbliță de plumb aflată în Boetia, Grecia,  a fost scrisă de o femeie geloasă pe soția unui anume Kabeira, care încerca să o blesteme pe aceasta, pe nume Zois:


"O încredințez pe Zois Eretriana, nevasta lui Kabeira, Pământului și lui Hermes. La fel și mâncarea sa, băutura ei, somnul său, râsul ei, legătură sa erotică, cântatul ei la kithara, atracția sa, plăcerea ei, micile sale fese, gândirea sa, ochii săi..."


Blestemele erau contracte personale între o ființă umană și o divinitate. Tăblițele din plumb erau adeseori împăturite și, uneori, găurite cu un cui în numele țintei blestemului. Erau aruncate în râuri, izvoare sacre, pitite în locuri secrete și chiar îngropate în mormintele unor oameni decedați de curând.


Vindecări magice


Tehnicile magice "medicinale" erau, de asemeni, sugerate în antichitate, pentru rezolvarea unor probleme asociate cu relațiile de cuplu. Aelius Promotus, un doctor din Alexandria, recomanda ca orzul înmuiat în sânge menstrual și împăturit în piele de catâr să fie legat de trupul unei femei ca un contraceptiv.


Marcellus din Bordeaux (secolele IV-V d. Hr.) spunea că o dorință senzuală scăzută putea fi vindecată prin utilizarea unui afrodisiac potrivit. Un astfel de afrodisiac era testiculul drept al unui cocoș, purtat de un bărbat într-o punguță atârnată de gât.


Magia greacă  și romană ducea către o experiență catartică pentru cei cu inima frântă din pricina iubirii sau una stimulatoare pentru cei copleșiți de dragoste. Ideea că oamenii pot face tot ce le stă în putință pentru a se bucura de dragoste aparține unei tradiții îndelungate. Aceste descântece, vrăji, farmece, ritualuri și blesteme scot în evidență natura esențială a iubirii și a celor care sufereau din dragoste în lumea antică și, implicit, conectează cultura noastră cu cea din acele timpuri.


Mărul în vrăji și farmece de dragoste

Descântece și farmece antice pentru cei nefericiți în dragoste Descântece și farmece antice pentru cei nefericiți în dragoste Reviewed by Diana Popescu on mai 15, 2021 Rating: 5

Niciun comentariu:

Un produs Blogger.