13 mai: Sfântul Cuvios Serghie Mărturisitorul

 Cinstit pe 13 mai, Sfântul Cuvios Serghie Mărturisitorul s-a născut în preajma anului 795, având drept tată un nobil din Constantinopol pe nume Zaharia, care urmase o carieră de oficial de stat și devenise consul. Sfântul Serghie a primit o educație potrivită unui viitor demnitar și, curând, a ajuns spătar, o onoare neobișnuită pentru cineva atât de tânăr. A fost descris ca un om cu o mare statură care avea un suflet pe măsură, la fel de mare. 

A fost căsătorit cu o aristocrată pe nume Irina, o femeie pioasă și virtuoasă, al cărei frate era patricianul Sergiu, care se căsătorise cu femeie numită tot Irina și era sora iubitoarei de icoane împărătese Teodora. Unchiul Sfântului Serghie a fost Sfântul patriarh Tarasie al Constantinopolului (25 februarie, 786-806). Sfinții Serghie și Irina au avut cinci fii, Constantin, Sergiu, Tarasie, Teodor și renumitul Sfânt patriarh Fotie cel Mare. Sfântul Serghie și-a numit cel mai vârstnic băiat Teodosie, după un mucenic iubitor de icoane din secolul al VIII-lea, care ar fi putut fi înrudit cu el.     

                                       

De-a lungul domniei împăratului iconoclast Teofil (829-842), Serghie și Irina au fost îndeosebi onorați și iubiți de călugări venerabili care apărau imaginile sfinte ale icoanelor. Devoțiunea celor doi pentru cauza icoanelor și apărătorii lor era neobișnuită pentru oficialii guvernamentali din acel timp. Acest lucru poate să fi fost determinat faptul că tatăl lui Serghie, Zaharia, se cunoștea cu mulți clerici din acea vreme, precum episcopul Mihail din Sinada, starețul Ilarion din Dalmația, Sfântul Ioanichie pustnicul și, desigur, fratele lui, patriarhul Tarasie. 

În jurul anului 813, împăratul Leon al V-lea l-a numit pe Zaharia custode de Mangana, un post creat pentru a se administra terenurile coroanei confiscate de împăratul Mihail I. Când, în anul 815, împăratul Leon al V-lea a reinstaurat iconoclasmul, Zaharia și fiul lui, Serghie, probabil că au făcut tot ce au putut în spatele scenei pentru a ajuta episcopii și călugării ce onorau icoanele, inclusiv pe Mihail de Sinada și starețul Nichita de Medicium. În același timp, soția lui Serghie, Irina, avea doi frați care deveniseră iconoclaști, unul fiind Ioan Grammarian, care fusese numit patriarh al Constantinopolului, și celălalt Arsaber Patricianul care devenise cumnat cu împăratul Teofil și fusese numit în funcția de persecutor al iubitorilor de icoane. 

12 mai: Sfântul Mucenic Ioan Valahul

Serghie a îndurat cu bravură diferite nenorociri ale surghiunului și a murit în acest timp, chemat de Dumnezeu pentru a primi cununa nepieritoare a mărturisirii sale. Se crede că și soția lui a murit în exil. Mai târziu, Sfântul Fotie l-a caracterizat pe tatăl său ca un om viteaz, pios și virtuos care s-a distins prin bogăția credinței sale drepte, precum în exilul și mucenicia sa. Conform unei scrisori trimise de Fotie fratelui său Teresie, putem presupune că anumiți membri ai familiei sale nu numai că au suferit, ci și au murit în decursul prigoanei iconoclaste: "Să nu fim nepăsători față de luptele răbdătoare ale înaintașilor noștri. Ei au văzut moartea copiilor lor, o moarte ce nu-i a noastră și fie să nu fie a noastră. Foc, apă și gropi au fost sortite descendenților lor. Le-a fost impus chiar și exil amar și greu în străinătate, și lipsa totală de prieteni și rude care să vină la ei. Într-un cuvânt le-a fost luat tot ce aduce mulțumire și, totuși, ei au acceptat asta cu răbdare. Mai mult decât atât, l-au slăvit pe El Care guvernează treburile oamenilor într-un mod superior înțelegerii omenești". 

Este demn de remarcat că Sfântul Serghie a scris o istorie anti-iconoclastă, lăsată neterminată când a murit în preajma anului 835. Fotie a dorit să finalizeze această istorie inițiată de tatăl său. În a sa "Bibliotecha", Fotie a scris despre această lucrare în jurul anului 845. 

13 mai: Sfânta Muceniță Ghicheria