Mitologia incașă

 Civilizația incașă a înflorit în munții Anzi din America de Sud între anii 1.400 d.Hr. și debutul anilor 1.500. În centrul religiei și mitologiei incașe a fost venerarea soarelui, crezut a fi părintele ancestral al poporului incaș. Din acest motiv, venerarea soarelui a fost strâns legată de cea a străbunilor. Multe mituri ale incașilor se focalizează pe originea lor. Aceștia și-au format mitologia pentru a slăvi propria lor cultură și a reîntări ideea că erau un popor superior, destinat să conducă altele. 

Origini și influențe

Avându-și baza în orașul Cuzco, în Peru din prezent, incașii au fost unul din multele grupuri ce trăiau în munții Anzi în anii 1.300. Treptat, aceștia s-au extins și au asimilat oameni din jurul lor, mai întâi pașnic și, apoi, prin cuceriri. În anul 1438, un puternic conducător, pe nume Pachacuti, a devenit regele lor. El și-a desemnat descendenții, care au transformat statul incaș într-un vast imperiu ce se întindea din Columbia sudică către sud, până în Chile, și a acoperit mare parte a Boliviei moderne și o parte a Argentinei de astăzi. În tot marele lor imperiu, incașii au construit o rețea de drumuri, precum și temple, fortărețe și alte clădiri publice.    

                                                           

În vreme ce imperiul a crescut, incașii au înglobat miturile și legendele culturilor pe care le-au cucerit. Adeseori, ei au prelucrat vechi povești ale altora pentru a le da o nouă turnură, în favoarea lor. Deși le permiteau supușilor lor să continue să-și venereze proprii zei, ei s-au asigurat că oricine din imperiu să participe la religia de stat și să se închine divinităților incașe. Incașii nu au avut un alfabet, așa că nu și-au înregistrat miturile în scris. În loc de asta, o clasă de povestitori profesioniști recita istoria oficială a statului, ce conținea atât fapte reale, cât și mituri. 

Născut între două lumi

Mult din ceea ce știm despre mitologia incașă provine din scrierile lui Garcilaso de la Vega (1539-1616), fiul unui conchistador spaniol și al unei prințese incașe. El a aflat legendele incașe de la unchii săi, care erau membri ai nobilimii. Mutându-se ca adult în Spania, Garcilaso a transformat notele sale timpurii despre istoria și cultura incașă în "Comentariile regale ale incașilor". Deși influențe europene și creștine pot să-i fi afectat relatările, acestea au furnizat o fereastră către lumea incașă în care a trăit. 

În anul 1531, incașii au fost atacați de conchistadorii spanioli. În anul următor, imperiul lor s-a prăbușit. Spaniolii au început să convertească băștinașii la creștinism, îndepărtând tradiții și practici "păgâne". Totuși, unii militari și clerici spanioli au consemnat ceea ce au aflat despre mitologia incașă, așa cum au făcut și câțiva incași nou crestinați și educați. Deși cumva trecute prin filtrul perspectivelor și valorilor europene și creștine, aceste relatări oferă o întrezărire a mitologiei imperiului incaș. 

Zeități și ceremonii sacre incașe majore

Cele mai multe zeități de frunte din panteonul incaș reprezintă forțe ale naturii care acționează din cer. 

Zeul principal, Viracocha, a avut mai multe titluri, precum "Bătrânul din cer" și "Domnul Învățător al lumii". Se credea că Viracocha avea o legătură specială cu regele incaș Pachacuti, care visase că zeul îl ajutase să câștige victoria într-un război important. Pachacuti a construit la Cuzco un mare templu dedicat lui Viracocha. Templul conținea o mare statuie din aur solid a zeului înfățișat ca un bărbat bărbos. Conform tradiției incașe, Viracocha avea pielea albă, ceea ce explică de ce unii băștinași au crezut la început că soldații spanioli bărboși, cu pielea pală, era reprezentanți ai zeului lor creator. 

Viracocha, un zeu mai degrabă îndepărtat și impersonal, era mai puțin proeminent în traiul zilnic al incașilor, spre deosebire de alte divinități. Cea mai importantă din toate era Inti, zeul soarelui, văzut ca strămoșul incașilor. Acesta era asociat cu aurul, numit "sudoarea soarelui", și incașii îl onorau cu opere de artă din aur magnifice. Coricancha sau Templul Soarelui din Cuzca găzduia o imagine din aur a lui Inti, arătând precum soarele. În fața imaginii sale stăteau rămășițele mumificate ale împăraților morți. 

Soția lui Inti, "mama" incasilor, era zeița lunii, Mama Kilya. Altarul ei din Coricancha avea ziduri din argint, un metal sacru al acesteia, întrucât se credea că era constituit din lacrimile sale. Incașii marcau trecerea timpului cu ajutorul fazelor lunii. Mama Kilya era astfel forța conducătoare a calendarului pe care incașii îl foloseau pentru a-și programa ritualurile și sărbătorile. 

Illapu, zeul vremii, care dădea ploaia, avea un loc important într-o cultură ce depindea de agricultură. Incașii vedeau Calea Lactee că un râu ceresc. Sora lui Illapu strângea apa răului într-un ulcior până când era nevoie de aceasta pe pământ. Când Illapu lovea ulciorul cu un fulger producând sunetul tunetului, din vasul spart era eliberată ploaia. Alte zeități erau Cuichu, curcubeul, Paca Mama, mama pământ și Mama Qoca, mama mării. 

Ceremonii sacre ale incasilor

Viața religioasă incașă era administrată de o mare preoțime organizată și centrată pe onorarea străbunilor (în special, cei regali) ca și zei. Trupuri ale regilor și reginelor care mureau erau mumificate, imbrăcate și îngrijite, și crezute a avea puteri deosebite. Tinere femei, numite "Acllas" ("Femei alese") sau "Fecioarele soarelui", îi slujeau pe Inti și pe rege, aveau grijă de familia sacră și se culcau cu regele. 

Preoții se bazau pe divinație pentru a rezolva tot felul de chestiuni, de la identificarea bolilor la determinarea vinovăției sau inocenței, pentru a decide ce fel de sacrificiu să fie făcut unui anumit zeu. Ei aveau numeroase modalități de a cere călăuzire supranaturală, incluzând studierea mișcărilor păianjenilor sau a modelelor făcute de frunze. Metoda principala de divinație era, totuși, cea de utilizare a oracolelor, care implica frecvent sacrificii aduse zeilor. Inti, de exemplu, primea zilnic sacrificii de porumb. Pe lângă oferirea de hrană și băutură zeilor, incașii recurgeau și la jertfe animale și umane. Lame albe erau adeseori folosite ca animale de sacrificii, iar copiii mici erau îndeosebi prețuiți ca jertfe omenești. De multe ori, ei erau lăsăți să moară pe piscuri înalte ale munților, în locuri sacre îndepărtate de oameni, dar apropiate de zeii cerului. 

Mituri incașe majore

Numeroase mituri incașe au de a face cu originea poporului incaș. Acestea au ajutat la sprijnirea ideii că zeii intenționau ca incasii să fie conducători. Alte mituri se referă la crearea lumii și la sosirea unui mare potop. 

Creația

Potrivit unui mit, prima creație a lui Viracocha a fost o lume întunecată locuită de uriași pe care-i făcuse din piatră. Aceste creaturi s-au dovedit, totuși, a fi nesupuse, așa că Viracocha le-a distrus. Le-a preschimbat înapoi în piatră sau le-a înecat într-un mare potop. După aceea, Viracocha a creat o a doua rasă, de această dată formată de oameni din lut. El le-a dat hainele, limbile, cântecele, meșteșugurile și grânele. Înainte că oamenii să se răspândească și să populeze lumea, zeul le-a poruncit să se scufunde în pământ și să reapară din nou la suprafață din lacuri, peșteri și vârfuri de dealuri. Ei au făcut întocmai și fiecare grup de oameni a construit un altar în locul din care s-a ivit. 

Civilizația incașă

Conform unei legende consemnate de Garcilaso de la Vega, cu multă vreme înainte oamenii erau ignoranți și brutali, trăind ca animalele sălbatice, fără haine și case. Zeului Inti, cunoscut ca "Tatăl Nostru Soarele", i-a părut rău pentru ei și a trimis pe pământ unul din fiii săi și una din fiicele sale pentru a-i învăța să trăiască cum se cuvenea. Fiul a fost Manco Capac, pe care Inti l-a făcut conducătorul tuturor raselor de oameni în preajma lacului Titicaca din Bolivia. "Vreau să-i conduci și să-i crești pe acești oameni așa cum un tată își ține sub control copiii", i-a spus Inti lui Manco Capac. 

Zeul a dat fiului și fiicei lui îndrumări despre cum să găsească cel mai bun loc pentru curtea lor. Pornind de la lacul Titicaca, ei au mers să viziteze satele, uitându-se după un loc în care să înfingă un țăruș din aur în pământ dintr-o singură lovitură. Locul acela a fost Cuzco, capitala imperiului incaș. 

La sosirea lor pe pământ, Manco Capac și soția lui soră Mama Ocllo i-au învățat pe oameni artele agriculturii și impletitului. De asemeni, Manco Capac le-a arătat cum să meșteșugească și să folosească arme pentru a-și extinde regatul. În acest fel, însuși zeul soare a fondat imperiul incaș pe drumul său spre glorie. Generații mai târzii l-au onorat pe Manco Capac ca pe primul incaș legendar. 

Miturile au stabilit unele dintre drepturile și obiceiurile casei regale incașe, precum practica de căsătorie a unui frate cu sora sa. 

Marele potop

Precum multe alte popoare, incașii au avut o legendă despre un potop uriaș care a dat pieirii primii oameni păcătoși și nelegiuiți. Mitul potopului spune că în vremuri străvechi, oamenii erau cruzi și lacomi, și nu dădeau atenția cuvenită zeilor. Numai pe înălțimile munților Anzi existau oameni care nu se dedaseră răului. Într-o zi, doi frați păstori vrednici au observat că al lor Illamas era trist și acționa straniu. Illamas le-a spus spus că avea să vină un mare potop. Frații și-au luat familiile și turmele spre peșteri înalte și, apoi, ploaia a căzut luni întregi și a înecat lumea de dedesupt. În cele din urmă, zeul soarelui Inti a apărut iarăși și căldura zâmbetului său a uscat apele. Descendenții acestor familii au repopulat lumea. Legendele spun că deși oamenii au trăit apoi oriunde pe pământ, lamele și-au amintit potopul și au rămas numai pe înălțimi. 

Moștenirea incașă

Deși spaniolii au distrus imperiul incaș, nu au putut elimina poporul incaș. Urmașii lor trăiesc în prezent în munțîi Anzi și mai mulți dintre ei vorbesc limba Quechua, limba incașă. 

Oamenii din Anzi cred încă, la fel că incașii, că piscurile înalte ale munților sunt locuri sacre și fac pelerinaje spre ele pentru a asigura recolte bune și turme productive. În același mod, au continuat practica de a aduce jertfe zeilor locali la altare și zone sacre împrăștiate în toată zona fostului imperiu incaș. 

Incașii au lăsat în urmă și mari monumente. Ziduri din templele lor pot fi văzute încă în orașul Cuzco. În alte regiuni sunt încă în picioare forturi și temple. Unul dintre cele mai cunoscute monumente incașe este complexul din munți numit Machu Picchu, în care odinioară incașii își venerau zeul soare. Exploratorul american Hiram Bingham a descoperit ruinele acestui vast templu și le-a adus în atenția lumii în anul 1912. În prezent, Machu Picchu este una din principalele atracții turistice din Peru. 

Mitologia finlandeză