Mitul evreiesc despre DIBBUK

 În folclorul evreiesc, un DIBBUK sau un DYBBUK este spiritul sau sufletul răuvoitor al unei persoane moarte care întră intr-un trup omenesc trăitor. "Dybbuk" este un cuvânt ebraic însemnând "atașament".

Potrivit tradiției, Dibbuk este un spirit fără odihnă care trebuie să rătăcească (din cauza purtării sale păcătoase din viața anterioară) până se poate atașa de un om în viață. Dybbuk rămâne inăuntrul acestuia până când este alungat printr-o ceremonie religioasă. 

                                                  

Credința în astfel de spirite a fost comună în Europa estică dintre anii 1500 și 1600. Uneori, oamenii care aveau afecțiuni mintale erau presupuși a fi posedați  de un Dibbuk. Frecvent, în astfel de cazuri, era chemat un rabin special pentru a exorciza sau a izgoni spiritul rău. 

Shloime Ansky a scris o piesă de teatru în idiș numită "Dybbuk" în anul 1916. Aceasta privește un student rabinic numit Khonnon, care-l cheamă pe Satana pentru a-l sprijini în legătură cu Leye, femeia pe care o iubește. Când Khonnon moare, devine un Dibbuk și i-a posesiunea lui Leye. După ce este eliberată de spirit, Leye moare și sufletul ei se alătură celui al lui Khonnon. 

Golemul, legende şi superstiţii