19 iunie: Sfântul Cuvios Paisie cel Mare

 Comemorat pe 19 iunie, Sfântul Cuvios Paisie cel Mare  a trăit în Egipt. Părinții săi creștini făceau pomeni generoase celor nevoiași. După moartea tatălui lui, mama sa, la sugestia unui înger, și-a dat fiul clerului bisericii. 

Tânărul Paisie a iubit viața monahală și și-a petrecut timpul într-o mănăstire egipteană. Renunțând la propria sa voință, a fost sub călăuzirea spirituală a Sfântului Pamvo (18 iulie), ducându-și la bun sfârșit toate sarcinile încredințate lui. Părintele Pamvo i-a spus că un mare călugăr trebuie în particular să-și păstreze vederea, pentru a-și apăra simțurile de ispite. Paisie, urmându-i instrucțiunile, a mers trei ani cu ochii închiși. Sfântul ascet a citit cărți spirituale și a fost cunoscut pentru postirea și rugăciunea sa strictă. La început, nu mânca nimic timp de o săptămână și, apoi, vreme de două săptămâni. Câteodată, după împărtășirea Sfintelor Taine ale lui Hristos, supraviețuia fără hrană timp de 70 de zile.         

Sfântul Paisie a mers în deșertul nitrian în căutarea singurătății. Acolo, a trăit într-o peșteră săpată cu propriile sale mâini. Sfântul a fost dăruit cu o viziune minunată. Domnul Iisus Hristos i-a revelat că prin muncile sale, sălbăticia nitriană va deveni locuită de asceți. El l-a întrebat pe Domnul de unde vor obține călugării cele necesare traiului în deșert. Domnul i-a răspuns că dacă ei vor îndeplini poruncile Lui, El Însuși le va da tot ce le trebuie și ii va elibera de tentațiile și înșelătoriile demonice. 

În timp, în jurul Sfântului Paisie s-a adunat un număr de călugări și laici, și a fost înființată o mănăstire. Cea mai importantă regulă a Sfântului Paisie era ca nimeni să nu facă vreo ceva din propria voință, ci, în toate lucrurile, să îndeplinească voința bătrânilor săi.

Întrucât liniștea sa era disturbata de numeroși oameni, Sfântul s-a retras într-o altă peșteră, îndepărtată. Odată,  într-o viziune, Sfântul Paisie a fost transportat la o mănăstire paradisiacă și s-a împărtășit din imaterialâ hrană divină. După lucrările sale ascetice pentru mântuire, Domnul i-a dat darul previziunii și pe cel al vindecării sufletelor oamenilor. 

Unul din ucenicii săi, cu binecuvântarea Sfântului, s-a dus să-și vândă lucrurile confecționate de mână în Egipt. Pe drum, a întâlnit un evreu, care i-a spus călugărului cu o minte simplă că Iisus Mântuitorul nu este Mesia, și că va sosi un alt, adevărat, Mesia. Derutat, călugărul i-a zis, "Poate că ceea ce spui este adevărat", dar nu a atribuit nici o semnificație specială vorbelor evreului. Când s-a întors, a văzut că Sfântul Paisie nu l-a întâmpinat, și l-a întrebat care era motivul supărării sale. Sfântul i-a răspuns, "Ucenicul meu era creștin. Tu nu ești creștin, pentru că slava botezului a plecat de la tine". Călugărul s-a pocăit cu lacrimi în ochi și l-a rugat să-i ierte păcatul. Abia după aceea, Paisie s-a rugat și i-a cerut Domnului să-l ierte pe ucenic. 

Un alt călugăr a părăsit deșertul din propria sa inițiativa și s-a mutat în apropierea unui oraș. Acolo, a întâlnit o femeie care-l ura și blasfemia pe Hristos Mântuitorul. Sub influența sa, el nu numai că a părăsit mănăstirea, ci a disprețuit și credința în Hristos și, în cele din urmă, a ajuns la o necredință totală. Odată, prin providența binecuvântată a lui Dumnezeu, călugării nitrieni au ajuns la casa lui. Văzându-i, păcătosul și-a amintit de traiul său anterior și le-a spus călugărilor să-i transmită Sfântului Paisie să se roage pentru el la Domnul. La auzul acestei cereri, Sfântul s-a rugat fierbinte, iar ruga sa a fost auzită. Domnul, apărându-i lui Paisie, i-a făgăduit că-l va ierta pe păcătos. Curând, femeia călugărului sedus a murit, și acesta s-a întors în deșert, unde, plângând și îndurerat de păcatele sale, a început să lucreze la fapte de pocăință. 

Sfântul Paisie s-a evidențiat prin marea sa umilință și s-a distins prin postirea și rugăciunea sa, însă s-a ascuns de alții pe cât i-a fost posibil. Când călugării l-au întrebat care este virtutea cea mai înaltă, Sfântul le-a replicat, "Aceea care este exercitată în secret, de care nu știe nimeni". 

18 iunie: Sfântul Cuvios Erasm

Sfântul Cuvios Paisie cel Mare a murit la o vârstă foarte înaintată, în secolul al V-lea, și a fost înmormântat de călugării săi. După ceva vreme, moaștele sale au fost mutate de Sfântul Isidor (4 februarie) la propria sa mănăstire, care le-a amplasat lângă moaștele prietenului său, Sfântul Pavel, de care Sfântul Paisie fusese foarte apropiat de-a lungul vieții sale. 

19 iunie: Sfântul Apostol Iuda, rudenia Domnului