Biografia lui Confucius | Viața și opera

 Confucius, cunoscut și  drept Kong Kiu sau K'ung Fu-Tsu, a fost un filosof, învățător și om politic chinez. Invățăturile sale, păstrate în "Analecte", se focalizează pe crearea de modele etice ale familiei și interacțiunea dintre oameni, și în trasarea de standarde educaționale. 

După moartea sa, filosofia lui Confucius a devenit filosofia imperială a Chinei, care a fost extrem de influentă în decursul dinastiilor Han, Tang și Song. 

Viața timpurie și familia lui Confucius

Confucius s-a născut probabil în anul 557 î.Hr. (calendarul lunar chinezesc), în localitatea din prezent Qufu, provincia Shandong, China. 

                                                         

Se știe puțin despre copilăria lui. "Scripte ale istoricului", o lucrare scrisă de Sau-ma Chi'en (145-86 î.Hr.) oferă relatările cele mai detaliate asupra vieții lui Confucius. Unii istorici contemporani sunt sceptici în privința acurateții acestei scrieri, considerând-o mai curând un mit, decât o redare obiectivă a unor fapte. 

Conform lui Sau-ma Chi'en, Confucius s-a născut într-o familie regală din dinastia Chou. Alte surse îl descriu ca născut într-o familie săracă. Ceea ce este indiscutabil despre viața lui Confucius este că a trăit într-o vreme de criză ideologică în China. 

Confucianismul

Confucianismul este o perspectivă asupra lumii despre politică, educație și etică a lui Confucius și adepților lui din secolul al V-lea și al VI-lea î.Hr. Deși Confucianismul nu este o religie organizată, furnizează reguli pentru gândire și trăire ce se focalizează pe dragostea pentru umanitate, venerarea străbunilor, respectul pentru bătrâni, autodisciplina de conformare la ritualuri. 

În secolul al IV-lea, Confucius a fost văzut că un înțelept care merita o mai mare recunoașterea în vremea sa. Prin secolul al II-lea î.Hr., în timpul dinastiei Han, ideile lui au devenit fundația ideologiei statului. Astăzi, Confucius este considerat pe larg unul dintre cei mai influenți învățători din istoria chinezească. Filosofia sa este în continuare urmată de mulți oameni din China și și-a pus amprenta și asupra gândirii din Japonia, Coreea și Vietnam. 

Credințele filosofice și învățăturile lui Confucius

De-a lungul secolului al VI-lea, statele competitoare chinezești au subminat autoritatea imperiului Chou, care deținea puterea supremă de peste 500 de ani. Principiile chinezești tradiționale au început să se deterioreze, rezultând o perioadă de declin moral. Confucius a recunoscut ca o oportunitate (și o obligație) de a reîntări valorile sociale de compasiune și tradiție. 

Regula de aur

Filosofia socială a lui Confucius s-a bazat îndeosebi pe principiul "ren", "iubind pe alții", în vremea exercitării autodisciplinei. El credea că "ren" putea fi pus în acțiune prin utilizarea Regulii de Aur, adică "Ceea ce nu dorești pentru tine nu face altora". 

Despre politică

Credințele politice ale lui Confucius au fost, de asemeni, bazate pe conceptul autodisciplinei. A avut convingerea că un lider trebuia să exerseze autodisciplina pentru a rămâne umil și a-și trata adepții, supușii, cu compasiune. Făcând asta, liderii avea să conducă prin exemplul lor pozitiv. Potrivit lui Confucius, conducătorii își puteau motiva supușii să respecte legea învățându-i virtutea și manifestând forța prosperității rituale. 

Despre educație

Filosofia lui Confucius despre educație s-a centrat pe cele "șase arte": tragerea cu arcul, calculul, muzica, conducerea carului și ritualul. Pentru el, obiectivul principal în a fi educator a fost de a învăța oamenii să trăiască cu integritate. Prin învățăturile lui, s-a străduit să reînvie valorile tradiționale ale bunăvoinței, bunei cuviințe și ritualului în societatea chinezească. 

Cărți ale lui Confucius

Lui Confucius i se atribuie scrierea și editarea unora din cele mai influente cărți chinezești tradiționale. 

"Analectele lui Confucius"

"Lunyu", cartea care curpinde credințele filosofice și politice ale lui Confucius, este crezută că a fost compilată de discipolii lui. Este una din cele "patru cărți" ale Confucianismului pe care filosoful chinez Zhu Xi, un autoproclamat neo-confucianist, le-a publicat ca "Sishu" în anul 1190. Cu o influență extrem de extinsă, "Lunyu" a fost tradusă sub titlul de "Analectele lui Confucius". 

Alte cărți ale lui Confucius includ un rearanjament al "Cărții odelor", precum și o revizuire a istoricei "Cărți a documentelor". De asemeni, el a scris o relatare istorică despre cei 12 duci de Lu, numită "Analele primăverii și toamnei". 

Moartea lui Confucius

Confucius a murit pe 21 noiembrie 479 î.Hr. la Qufu, China, la un an după decesul fiului său, Tzu-Iu, într-o bătălie. La vremea morții sale, Confucius a fost convins că învățăturile lui nu avuseseră un impact semnificativ în cultura chinezească, chiar dacă, ulterior, aveau să constitue filosofia imperială oficială a Chinei. Adepții săi l-au înmormântat și au păstrat o perioadă de doliu în onoarea sa. 

Căile înșelăciunii ale lui Sun Tzu | Despre "Arta războiului"