Vâscul: Simbol și semnificație
Vâscul (Viseum album) este o plantă favorită în timpurile moderne ca un simbol al Crăciunului, considerată în vremuri străvechi, în multe culturi, ca fiind sacră.
Vâscul este semiparazitar, extrăgându-si apa și mineralele din planta sa gazdă, și nu a fost considerat nici arbore, și nici tufă. Potrivit legendei, s-a ivit acolo unde fulgerul a lovit un copac (în special, un stejar). Vâscul crescând pe stejari a fost îndeosebi prețuit, mai cu seama de romanii anticii și druizii celtici.
Conform lui Pliniu cel Bătrân, druizii îl tăiau cu seceri din aur, îl adunau într-un material textil alb și-l ofereau ca sacrificiu zeilor, împreună cu un bivol.
Vâscul a fost văzut ca un panaceu și, din cauza asta se spunea că rămânea mereu verde, un simbol al nemuririi.
Robert Graves scria că vâscul era menționat ca organul reproductiv al stejarului, și când drizii îl tăiau cu secere din aur făceau, de fapt, un ritual, unul de castrare simbolică. Sucul vâscos al fructelor sale era gândit ca lichidul seminal al stejarului, având, astfel, mari puteri de reîntinerire.
În epoca modernă, au fost studiate efectele medicinale ale plantei și s-a constatat că este un diuretic slab care, de asemeni, scade tensiunea sângelui, un lucru care este încă subiectul verificării clinice.
Obiceiul de a se agăța crenguțe de vasc pe sus cu ocazia Crăciunului, ce dau libertatea de a săruta pe oricine se află sub ele, provine din prețuirea plantei de către celți.
Într-un mit germanic, o intrigă pusă la cale de răutăciosul zeu Loki a transformat vâscul din mâna zeului orb, Hod, într-o suliță care l-a ucis pe Balder, zeul luminii și vegetației, dar numai după sfârșitul lumii (Ragnarok). Hod și Balder puteau începe apoi o nouă viață în paradis. În acest caz, vâscul simbolizează unealta nevinovată care devine un instrument al osânzii prin magia neagră, așa cum face zeul care aruncă sulița, fratele orb al lui Balder.
Mandragora: Simbol și semnificație

Niciun comentariu: