23 iulie: Sfântul Mucenic Apolinarie

 Comemorat pe 23 iulie, Sfântul Mucenic Apolinarie a fost ucenic al Apostolului Petru, pe care l-a urmat din Antiohia la Roma în decursul domniei împăratului român Claudius (41-54). Sfântul Petru l-a desemnat pe Apolinarie ca episcop de Ravenna. Ajungând la Ravenna ca străîn, Sfântul Apolinarie a cerut adăpost de la un localnic, soldatul Irineu și, în timpul conversației lor, el i-a revelat scopul venirii sale în acel oraș. 

Irineu avea un fiu orb, pe care Sfântul Apolinarie l-a vindecat prin rugi către Dumnezeu. Soldatul Irieneu și familia sau au fost primii oameni din Ravenna care au crezut în Hristos. Sfântul a stat în casă acestuia și a propăvăduit despre Hristos oricui voia să audă cuvintele sale. Una din minunile făcute de Sfântul Apolinarie a fost vindecarea lui Tecla, soția bolnavă incurabil a tribunului localității. Prin intermediul rugăciunilor Sfântului, ea s-a ridicat din pat complet sănătoasă. Nu numai că a crezut în Hristos, ci l-a convins și pe soțul ei să facă asta. În casa lor, Sfântul Apolinarie a înființat o mică biserică, unde a celebrat liturghia divină. Sfântul Apolinarie a hirotonisit doi preoți, Aderet și  Calochir și, de asemeni, doi diaconi pentru nou botezații din Ravenna.  

                                  

Sfântul Apolinarie a lucrat cu multă râvnă, propăvăduind Evanghelia la Ravenna vreme de 12 ani, iar numărul de creștini de acolo a crescut. Preoții păgâni s-au plâns de asta guvernatorului Saturninus. Ierarhul a fost adus la judecată și a fost supus unor torturi groaznice. Crezând că el a murit, schingiuitorii l-au scos din oraș, l-au dus pe coasta marii și l-au aruncat în ape. Sfântul, totuși, era încă în viață. O văduva creștină pioasă l- ajutat și i-a dat adăpost în casa sa. Sfântul Apolinarie a rămas împreună cu aceasta șase luni, și a continuat în secret să transmită mesajul lui Hristos. Locul unde se afla Sfântul a fost cunoscut când el a redat puterea vorbirii unui cetățean ilustru al orașului, pe nume Bonifaciu, a cărui nevasta în ceruse Sfântul să-i ajute soțul. 

După această minune, au fost convertiți numeroși păgâni la Hristos și, încă odată, Sfântul Apolinarie a fost judecat și torturat. A fost pus cu tălpile goale pe cărbuni înroșiți la foc. A fost izgonit a doua oară din oraș, însă Domnul l-a ținut iarăși în viață. Pentru un anumit timp, Sfântul a fost într-o altă zonă din Italia, unde a continuat să promoveze adevărurile Evagheliei. Întorcându-se la credincioșii săi din Ravenna, Sfântul a trecut încă o dată prin judecată și a fost condamnat la surghiunire. 

În cătușe grele, a fost pus într-o corabie ce se îndrepta către Ilirica și Dunăre, având cu el doi soldați însărcinați să-l excorteze la locul exilului. Trei clerici s-au oferit voluntar să-l însoțească. De-a lungul drumului, vasul s-a scufundat și toți s-au înecat, cu excepția sfântului, celor trei clerici și celor doi soldați. Soldații, ascultându-l pe Sfântul Apolinarie, au crezut în Domnul și au fost botezați. Fără a găsi vreun adăpost, călătorii au ajuns în Moesia, din Tracia, unde Sfântul a vindecat de lepră un locuitor ilustru. Atât lui, cât și tovarășilor săi, li s-a permis să stea în casa acelui om. Pe acest tărâm, Sfântul Apolinarie a predicat neobosit despre Hristos și a adus mulți păgâni pe calea creștinismului. Din această cauză, a fost supus persecuției de către necredincioși. Aceștia l-au bătut fără milă și l-au trimis înapoi în Italia, la bordul unei corăbii. 

După trei ani de absență, Sfântul Apolinarie a revenit la Ravenna și a fost întâmpinat cu bucurie de credincioșii săi. Totuși, păgânii au intrat în biserica în care Sfântul se dedica Sfintei Liturghii, i-au împrăștiat pe cei în rugăciune, și au târât Sfântul înaintea preoților idolatri de la templul lui Apollo. Idolul Apollo s-a sfărâmat în bucăți chiar atunci când Sfântul a intrat acolo. Preoții păgâni l-au dus la Taurus, noul guvernator al districtului pentru a fi judecat. Apolinarie a făcut o nouă minune, vindecând fiul guvernatorului, care era orb din naștere. Drept recunoștiință, Taurus a încercat să-l protejeze pe Sfânt de gloata înfuriată. L-a trimis la propria sa proprietate din afara orașului. Deși fiul și soția lui Taurus erau botezați, acesta s-a temut de mânia împăratului, și a refuzat botezul. Oricum, a fost plin de recunoștiință și iubire față de binefăcătorul său. 

22 iulie: Sfânta Cuvioasă Muceniță Marcela

Sfântul Apolinarie a locuit cinci ani pe domeniul lui Taurus și a propăvăduit fără încetare. În acest timp, preoții  păgâni au trimis scrisori de denunțare împăratului Vespasian, cerând pedeapsa cu moartea sau exilul pentru "vrăjitorul" creștin Apolinarie. Însă, împăratul le-a spus acestor preoți că zeii erau suficient de puternici pentru a lua asupra lor răzbunarea, dacă ei se simțeau insultați. Toată mânia paganilor a căzut asupra Sfântului Apolinarie: ei l-au prins și l-au bătut cu cruzime pe când acesta pleca din oraș. Creștinii l-au aflat abia în viață și l-au dus la o așezare, în care el a trăit șapte ani. De-a lungul îmbolnăvirii sale finale, Sfântul nu a încetat să le dea îndrumări credincioșilor. A prezis că după încetarea persecuțiilor, creștinii vor ajunge la timpuri mai bune, mărturisindu-și deschis și liber credința. După binecuvântarea sa arhipastorală asupra celor prezenți, Sfântul a adormit întru Domnul. Sfântul Apolinarie a fost episcop de Ravenna 28 de ani, și a murit în anul 75. 

23 iulie: Aducerea moaștelor Sfântului Sfințit Foca